Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

  Disco Titanic Radu Pavel Gheo   Frane şontîcăi uşor pînă la bufet şi culese o telecomandă. O îndreptă spre CD-player şi în încăpere se auzi începutul unei melodii a celor de la Parni Valjak, Povratak ratnika . Întoarcerea războinicului. — Pun pariu că pe asta n-o ştii, zîmbi Frane. — Ba pun pariu că o ştiu. Dar mie îmi place mai mult Lupi petama a ălora de la Kazalište. Frane se aşeză înapoi pe scaun şi rîse scurt. Îi pomenise un album de rock patriotic din timpul războiului de independenţă al croaţilor. — Ha! Nu credeam să întîlnesc un sîrb căruia să-i placă Lupi petama . De ce îi tot repetau chestia asta? — Nu-s sîrb, Frane, ţi-am mai zis. Sînt român. Bănăţean. Aşa cum eşti şi tu croat... şi iugoslav, OK? — Nu-s iugoslav! lătră scurt Frane. — Ai fost. — Am fost şi-am luptat ca să nu mai fiu, pricepi? Uite-aici! Întinse piciorul şi se bătu peste coapsa rănită: — Asta am făcut eu pentru mama noastră Croaţia! — Dar nu-i tocmai cum te aşteptai, a...

              Tata scrie o carte despre foametea din anii de după cel de-al doilea război mondial şi lea Maria, vecina, asistă la interviuri de sub gard, mai află femeia o ştire, uneori o ia gura pe dinainte şi-l corectează pe intervievat. Lea Maria i-a zis lui tata că n-are atîtea casete cîte ştie ea (i-o fi plăcut metoda de lucru: tata mai întîi scoate o sticlă cu vin, toarnă şi face introducerea, povestindu-le bătrîneilor despre perioada foametei din punct de vedere istoric, pînă aceştia încep să plîngă, apoi poate să înceapă interviul despre cum au supravieţuit ei trecînd prin acea perioadă cumplită). Tata a riscat şi a făcut un interviu şi cu lea Maria, care e un fel de filozof popular. Interviul se numeşte „ Şi aşa a fost… ”. Iată-l: „Lelea Aculina era fată mare şi s-a căsătorit după un bărbat cu trei copii. Şi hai să se ducă în Polonia. S-a dus acolo, a ajuns la marginea unei păduri şi s-a lepădat de copil, căci îi ţinea mîinile legate. Pe aco...