Proză nouă, în revista Vatra (din rockmanul "Coşmar de librar", în lucru)
„De ce, Doamne? O radiografie a suferinței” Fiindcă astăzi foarte, foarte mulți oameni întreabă dacă avem pix negru fără gel, am lipit pe ușa librăriei un anunț cu litere imense că NU AVEM PIX NEGRU FĂRĂ GEL , dar lumea îl neglijează și-s întrebat încontinuu dacă avem pix negru fără gel. Oana, colega care a prins fluxul, dar, fiind în tura intermediară, a plecat, mi-a zis că speră să fie linişte, dar îi cam pare rău de mine. Am asigurat-o că mă descurc, să plece liniştită, e miercuri, nu sîmbătă sau duminică, la naiba, şi i-am povestit un banc sovietic pentru care puteai să înfunzi puşcăria şi, totuşi, de atunci îl ştiu. Doi prieteni evrei au aflat că-n URSS e raiul pe pămînt, alea-alea, şi au hotărît să emigreze în cea mai puternică ţară din lume. Dar unul a zis: „Băi, da’ dacă, totuşi, nu-i chiar aşa cum se zice? Hai mai bine să mă duc mai întîi eu, să văd cum este în realitate şi dacă într-adevăr e aşa de bine îţi voi scrie ş