Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2021

Poemul ca stare de spirit sau Unu doi trei, unu doi trei Traian T. Coşovei

„La colţul de stradă fumez munţii: Carpaţi şi Bucegi –    moartea vine pe schiuri”   „Strig, dar nu vine decît iarna…”               Traian T. Coşovei e o figură foarte interesantă în cadrul generaţiei „optzeci”. El este liderul indiscutabil al Cenaclului de Luni – sala de forţă şi totodată biserica şi salonul acestei generaţii. Deşi şcoala cu cea mai mare densitate de personalităţi pe metru pătrat, foştii membri ai Cenaclului de Luni, de la Muşina la Mircea Cărtărescu, îşi amintesc de Traian T. Coşovei ca de „unul dintre factorii dinamici” (Alexandru Muşina, „În materie de poezie nu poţi să ştii ce vei scrie peste o săptămînă, dacă vei mai scrie” (interviu), „Contrafort”, nr. 1-2, 2001), un fel de lider, Cărtărescu spunînd la un curs de „Postmodernism românesc” că şi acum cînd se întîlneşte cu Traian T. Coşovei se transformă în „puştiul” care mergea la Cenaclul de Luni, unde, fie că citeau, fie că nu, Coşovei, Iaru şi Stratan erau în centrul atenţiei, impunîndu-se prin comenta

#Dostoievski200

Imagine
  „Smerita”               Cînd Mihai Vacariu mi-a propus să facem o ediţie a CenaKLUbului Tiuk despre „Smerita”/ „Кроткая” lui F.M. Dostoievski, una din ultimele lui scrieri, mi-am dat seama că, deşi o citisem cu foarte mulţi ani în urmă, îmi amintesc destul de bine şi subiectul, şi cum a fost creată această povestire hiperrealistă, numită de autor… fantastică, deşi el însuşi o crede realistă – spune asta chiar în cuvîntul înainte. Zice că e „fantastică” stilistic vorbind, deşi s-a mai scris ceva de genu’, menţionează Dostoievski, amintind „Ultima zi a unui condamnat la moarte” de Victor Hugo. De data asta m-am gîndit la o altfel de relectură – am ascultat audiobook-ul (în rusă, fireşte). Şi pentru că tocmai terminam de ascultat un alt audiobook, dar şi pentru că aşa intram în atmosfera dostoievskiană chiar de dimineaţă, în drum spre serviciu (organizam discuţia în foarte scurt timp). Dar imediat după ce-am ascultat cartea am recitit-o, pentru că audiobook-ul nu m-a făcut să înţeleg