Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

                                                         Alexei Vakulovski                                                         SERBARE CU RITUAL                Ce n-ar vorbi lumea, dar omul e o fiinţă extraordinar de originală. Eu încă n-am întîlnit doi reprezentanţi ai speței umane înzestraţi cu aceleaşi calităţi. Şi deoarece ne aflăm în prag de nou an, vreau să vă povestesc despre prietenul meu Vsevolod Căpăţină, om erudit şi sociabil. Camaradul Vsevolod face parte din acea rară specie de oameni, care ştiu cu siguranţă că zilele noi aduc bucurii noi. Pregătindu-se de revelion, el a frunzărit cîteva enciclopedii, nişte lucrări solide de-ale folcloriştilor ş...

  Tiuk! Daniil HARMS     Am uitat cum se numeşte (proză pentru copii) (dintr-un volum în curs de apariţie la ed. Ratio et Revelatio, traducere de Mihail Vakulovski)     ***   I. Odată un leu, o girafă, un cerb, un struț, un elan, un cal sălbatic și un cîine au început să se certe, fiecare dintre ei susţinînd că el aleargă cel mai tare. S-au certat, s-au certat pînă aproape să se ia la bătaie. Grişa Portocalov a auzit motivul pentru care se ceartă animalele şi le-a spus: - Vai de capu’ vostru, animăluţe prostuţe! De ce vă certaţi degeaba?! Mai bine aţi organiza o competiţie. Cine dintre voi va alerga primul un cerc în jurul lacului înseamnă că acela aleargă cel mai repede. Animalele au căzut de acord, doar struţul a spus că el nu poate să alerge în jurul lacului. - Păi nu alerga, i-a zis elanul. - Ba o să alerg! a spus struţul. - Ei bine, aleargă! a zis girafa. Animalele s-au aşezat în rînd, Grişa Portocalov a dat startul fluturînd din steguleţ şi animalele ...

  Am scris la celebra revistă Golan despre călătoria în Creta lui Minos & Kazantzakis. Aici: Pînă’n Creta lui Minos & Kazantzakis (27 octombrie – 1 noiembrie 2023)  (revistagolan.com)

(Mihăieș la grădiniță, foto: Alexei Vakulovski)             Mihăieş aşteptase mult iarna, dar ea venea greu, şi atîta lene îl punea pe băiat pe gînduri. „Mare lucru să nu se fi rătăcit pe undeva”, îşi zise şi l-a rugat pe tatăl său să-i arate calendarul, unde găsi scris tare şi mare cînd se termină toamna şi începe iarna. În calendar scria că iarna a venit. Băiatul ieşi afară şi nu-şi crezu ochilor. După atîta timp frumos, care mai mult ducea a vară, acum ploua încet şi des, de parcă pămîntul voia numaidecît un duş înainte de a-l chema în ospeţie pe Moş Crăciun. Iar el nu venea. Atunci Mihăieş nu mai putu răbda. Şi-a îndreptat paşii spre Ilieş, un băiat din clasa întîi, care neapărat trebuia să ştie unde-i nordul, iar că iarna vine de la nord băiatul nostru ştia destul de bine. Ilieş nu se codi deloc. Îl scoase pe Mihăieş în drum şi-i arătă nordul. Era cam departe. Dar sania lui tînjea de atîta vreme în pod, căci nu putea fără iar...