Daniil HARMS, Am uitat cum se numeşte

 

Tiuk!

Daniil HARMS

 

 

Am uitat cum se numeşte

(proză pentru copii)

(dintr-un volum în curs de apariţie la ed. Ratio et Revelatio,

traducere de Mihail Vakulovski)

 

 

***

 

I.

Odată un leu, o girafă, un cerb, un struț, un elan, un cal sălbatic și un cîine au început să se certe, fiecare dintre ei susţinînd că el aleargă cel mai tare.

S-au certat, s-au certat pînă aproape să se ia la bătaie.

Grişa Portocalov a auzit motivul pentru care se ceartă animalele şi le-a spus:

- Vai de capu’ vostru, animăluţe prostuţe! De ce vă certaţi degeaba?! Mai bine aţi organiza o competiţie. Cine dintre voi va alerga primul un cerc în jurul lacului înseamnă că acela aleargă cel mai repede.

Animalele au căzut de acord, doar struţul a spus că el nu poate să alerge în jurul lacului.

- Păi nu alerga, i-a zis elanul.

- Ba o să alerg! a spus struţul.

- Ei bine, aleargă! a zis girafa.

Animalele s-au aşezat în rînd, Grişa Portocalov a dat startul fluturînd din steguleţ şi animalele au luat-o la fugă.

 

II.

Leul a executat cîteva salturi, a obosit şi s-a retras sub palmieri, ca să se odihnească. Celelalte animale aleargă în continuare. În faţa coloanei se agită struţul, urmat de elan şi de girafă.

Dar struţul s-a speriat că va fi ajuns de elan şi de girafă, aşa că şi-a întors capul spre ei şi a ţipat:

- Ia-auzi aici! Haideţi să bem toată apa din lac! Toate animalele vor alerga în jurul lacului, iar noi vom alerga pe de-a dreptul, pe fundul uscat al lacului, şi aşa vom ajunge înaintea tuturor!

- Dar are dreptate! au spus elanul şi girafa, s-au oprit şi au început să bea apa din lac.

Iar struţul s-a gîndit în mintea lui:

- Ce fraieri! Lasă-i pe ei să bea apă, iar eu am să alerg mai departe.

Şi struţul a alergat mai departe, doar că a uitat să-şi întoarcă iar capul, aşa că în loc să alerge înainte a început să fugă înapoi.

 

III.

Iar elanul şi girafa beau, beau, beau, beau apă, şi la un moment dat girafa zice:

- Nu mai pot.

Şi elanul spune:

- Nici eu nu mai pot.

Au început să alerge mai departe, dar nu mai au cum să alerge prea tare, atît de umflaţi cu apă sunt acum.

Iar elefantul a văzut imaginea asta şi a început să rîdă în hohote!

Stă şi rîde în hohote, stă şi moare de rîs!

Iar pe cîine l-au înnebunit ţînţarii, care-l tot pişcă în timp ce el aleargă. S-a aşezat şi se scarpină. Stă şi se scarpină! Stă şi se scarpină!

Aşa că primii au ajuns la linia de finiş cerbul şi calul sălbatic.

 

IV.

Iar elefantul stă tot acolo şi rîde în hohote, stă şi moare de rîs!

 

V.

Iar cîinele tot acolo stă şi se scarpină, stă şi se scarpină!

 

VI.

Iar girafa tot aleargă!

 

VII.

Iar elefantul tot rîde.

 

VII.

Iar cîinele se tot scarpină!

Desen de Rareş Szentgyorgyi, clasa 3 A, Liceul A. Mureşanu, Bv, învăţătoare: Carmina Vakulovski

 

 

Şapte pisici

Ce situaţie. Nu am habar cum m-aş putea descurca. Sunt într-o situaţie fără ieşire. Spuneţi şi voi ce e de făcut? M-am angajat paznic la o expoziţie de pisici.

Mi-au dat mănuşi de piele, ca să nu mă zgîrie pe mîini pisicile, apoi mi-au zis să pun pisicile în cuştile lor şi pe fiecare cuşcă să scriu numele pisicii care se află acolo.

- Bine, zic, dar cum le cheamă pe pisicile astea?

- Păi uite, mi se spune. Pe pisica din stînga o cheamă Maşca, lîngă ea stă tolănită Pronika, apoi e Bubencik, iar aceea e Ciurka, iar asta-i Murka, iar asta-i Burka, iar asta-i Ştukaturka.

Am rămas singur cu pisicile şi mă gîndesc: „Mai întîi să fumez o ţigară, apoi voi aranja pisicile la locurile lor”.

Fumez şi mă uit la pisici.

Una îşi spală lăbuţa cu limba, alta se uită-n tavan, a treia se plimbă prin cameră, a patra miaună cu o voce înfricoșătoare, două pisici miaună ceva una în faţa celeilalte, iar una a venit la mine şi m-a muşcat de picior.

Am sărit în sus, mi-a scăpat şi ţigara pe jos.

- Ia te uită ce mîţă nesuferită, ţip. Nici măcar nu semeni a pisică. Eşti Pronika sau Ciurka sau poate că eşti Ştukaturka?

În acest moment am înţeles că am confundat numele tuturor pisicilor şi nu mai ştiu care-i Pronika, care-i Ciurka şi care-i Ştukaturka…

- Hei, strig, Maşca! Pronika! Bubencik! Ciurka! Murka! Burka! Ştukaturka!

Iar pisicile nici măcar nu mă iau în seamă.

Le-am strigat:

- Pis-pis-pis…

Atunci toate pisicile şi-au întors capetele spre mine instantaneu.

Ce e de făcut?

Apoi pisicile au sărit pe pervaz, s-au întors cu spatele la mine şi se uită pe fereastră.

Stau toate aici, iată-le, dar de unde să ştiu care-i Ştukaturka şi care-i Bubencik?

Nu am cum să le deosebesc.

Mă gîndesc aşa: doar un om foarte inteligent ar putea să ghicească cum le chemă pe aceste pisici.

Uite la desenul acesta şi spune: care dintre pisici e Maşca, care-i Pronika, care-i Bubencik, care-i Ciurka, care-i Murka, care-i Burka şi care-i Ştukaturka!

Desen de Timeea Ciobanu, clasa 3 A, Liceul A. Mureşanu, Bv, învăţătoare: Carmina Vakulovski

 

 

Întîmplare enigmatică

Incredibil! Cine-mi poate explica ce s-a întîmplat? Stau deja a treia zi pe divan şi tremur de frică. Nu înţeleg nimic.

S-a întîmplat aşa.

În camera mea, pe perete, atîrnă portretul prietenului meu Carl Ivanovici Şusterling. Acum trei zile, făcînd curăţenie în camera mea, am luat portretul de pe perete, l-am şters de praf şi l-am pus înapoi. Apoi m-am retras, ca să văd de la distanţă dacă nu cumva stă strîmb. Iar cînd m-am uitat mi s-au răcit pe loc picioarele, iar părul mi s-a ridicat în cap. În locul lui Carl Ivanovici Şusterling la mine se uita un moş fioros şi bărbos, cu o şapcă de neam prost. Am ieşit din cameră ţipînd.

Cum putea să se transforme Carl Ivanovici Şusterling într-un singur minut în bărbosul acesta ciudat? Nimeni nu-mi poate explica asta…

Aţi putea să-mi spuneţi unde a dispărut dragul meu Carl Ivanovici?