Vladimir
Sorokin
Manaraga
(fragment
de roman,
Curtea
Veche)
18
+
Traducere
din limba rusă: Mihail Vakulovski
Ziua: ei bine, a venit timpul să citesc bandiţilor. Transilvania,
localitatea Braşov, cetatea din vârful dealului. La o nuntă
italiano-românească. Mire e un sicilian, fiul unui cunoscut negustor de
„peştişori de aur”, care în Europa de după război au devenit drogul principal.
Mireasă e fiica unui bandit local din elita conducătoare a Transilvaniei. A
treia zi de nuntă, cinci sute de invitaţi. După marea bătălie de la Kolozsvár
și așa-numita Pace din Transilvania, Transilvania a trecut prin câteva războaie
scurte, la scară locală, legate de împărțirea puterii. Acum totul este în
ordine aici, puterea aparține oligarhiei militare-banditești, apărată de câini
de pază loiali. Spre deosebire de Languedoc, Prusia și Bavaria, ideile
monarhiste încă nu au prins rădăcini în Transilvania. E un feudalism banal
aici. Aici există o abundență de Dracula proaspăt apăruţi, ale căror
castele-cetăți împodobesc înspăimântător peisajul transilvănean. Nunta asta
este un exemplu viu în acest sens. Sărbătoarea se petrece într-o cetate
străveche, situată pe un deal. În jurul ei se află o așezare în ruine, care
înainte fusese oraș. Pe turnurile cetăţii sunt tunuri automate, mitraliere şi
aruncătoare de flăcări, în interiorul cetăţii e un şir neîntrerupt de apărare,
securitate densă cu mitraliere. Mda, e greu să suspectezi autorităţile locale
c-ar avea prea multă încredere în propria populaţie…
Nunta se joacă în piaţa centrală a
cetăţii. Astăzi e o zi dedicată exclusiv book’n’grill-ului. Aici sunt şaizeci
şi nouă de bucătari de-ai noştri. Se mai întâmplă şi aşa ceva în Bucătărie.
Exact acești bandiți au fost cei care au cumpărat în opt secunde citirea „Suflete-lor moarte”. Nu știu
despre ceilalți bucătari, dar eu citesc
aici o singură dată. Dar sunt convins că au planificate și deserturi. Pentru ei
banii sunt ca murdăria: după bătălie, tezaurul de aur al armatei lui Abubakr a
rămas în Transilvania. Se distrează la greu!
Așadar, toţi nuntaşii sunt așezaţi
la o masă rotundă uriașă, în centrul căreia ne aflăm noi, cititorii. Şaizeci şi nouă de grătare! Un motiv pentru o nouă
întâlnire cu ai noștri. Ne facem cu ochiul. Toți sunt îmbrăcaţi în alb, fiecare
la grătarul său, fiecare cu geamantanul său: James, Sasha, Lee, Eric, Lucas,
Alvizo, Michel, Michael, Marcel-Breter, Nicolas, Rex, Vittorio, încă un
Vittorio, Slava, Georg, Gordon, Vladimir, Valentino...
Apar servitorii cu tăvi. Deschidem
valizele poștașilor, punem buştenii
pe tăvi. Și lansăm primele ediții pentru un public ignobil. Comoara este simplistă și inegală,
conţine mai ales detective și romane de groază din secolul XX:
„Nașul”,
„Judecătorul și călăul său”, „Zece negri mititei”, „Rebecca”, „Favorita”, „Mori
în chinuri”, „Promontoriul groazei”, „Gorki Park”, „Misery”, „Ultima ieșire în
Brooklyn”, „Radiance”, „Autopsia a dezvăluit”, „Prânzul dezgolit”, „Câinele
galben”, „Hellraiser”, „Prin urechile acului”, „Spionul care venea din frig”,
„...Şi vreme e ca să ucizi”, „Lupul de mare”, „Exorcistul”, „Piatra lunii”, „De
veghe în lanul de porumb”, „Şoimul maltez”, „Azazel”, „Oamenii lui Smiley”,
„Mărturisirile escrocului Felix Krull”, „Păsările”, „Zgomotul și furia”, „Trei
muschetari”, „Moarte sub pânză”, „Lupoaica”, „Regina Margot”, „Pleacă repede şi
întoarce-te târziu”, „Ascensor spre eşafod”, „Câinele din Baskerville”,
„Asasinarea lui Roger Ackroyd”, „Misterul camerei galbene”, „Recoltarea
sângeroasă”, „Camera Obscură”, „Copilul lui Rosemary”, „Ţipătul bufniței”,
„Dispărut fără urmă”, „Tăcerea mieilor”, „Omul nostru din Havana”,
„Aeroportul”, „Fletch”, „Pacientul englez”, „Cazul dactilografei înfricoșate”,
„Templul de aur”, „Primul cerc”, „Noapte înfundată în Carolina”, „Când se va
trezi Cel-care-doarme”, „Văduva Couderc”, „Crimă și pedeapsă”, „Mortul din
Nairobi”, „Aventurile lui Caleb Williams”, „Fețe ascunse”, „Șacalul”, „Capcana
Cenușăresei”, „Cronicile vampirilor”, „Ființă și timp”, „Cei care tânjesc”,
„Procesul”, „Soneria uşii”, „O tragedie americană”, „Semnul celor patru”,
„Diavolul în rochie albastră”, „Cu sânge rece” și „Suflete moarte”.
E o lectură de vreo jumătate de mie
de lămâi. Există puține rarități
aici, dar totuși...
Cu bușteanul meu greu pe o tavă, mă deplasez de-a lungul mesei, între
Marcel și Alvizo.
Eu: Ăştia vor mai avea şi alte lecturi?
ALVIZO: Seara au roman feminin.
Pește.
MARCEL: La miezul nopții –
povestiri umoristice. Desertul. Apoi – artificiile.
Eu: Rafale de tunuri și mitraliere
peste orășelul adormit?
ALVIZO: Dar şi de aruncătoare de
flăcări...
Mirele şi mireasa ne salută
ridicându-şi paharele de șampanie. Sunt tineri, plini de așteptări și
posibilități. La feţele oaspeţilor mai bine să nu te uiți: bandit peste bandit
plus femeile lor vulgare.
Ne ocupăm locurile la grătare. Am
pe grătarul meu o duzină de stridii cu parmezan. Alvizo are inimi de fazan,
Marcel are creaturi marine din Marsilia. Puricele scanează toate grătarele şi
anunţă un triumf al preparatelor picante.
Răsună gongul. Se aprind chibrituri
de modă veche. Flacăra se atinge de hârtie. Escalibururile
răsfoiesc titlurile.
A început!
Răsună tare... nu, nu „Zborul
Walkiriilor”, nu bolero-ul lui Ravel, nu „Îmbrățișaţi-vă, milioane!”, ci dansul
popular românesc „Căluşarii”. Ce poți să faci, totul se potrivește...
Și nici nu reuşesc să-l ard pe
Cicikov, care a binevoit să vină la o petrecere a guvernatorului în fracul său
cu scânteie, că un anume tânăr bandit, îmbrăcat într-un frac alb, fără
scânteie, înşfacă un pistol și începe să tragă în aer.
Dar de ce şi în ce împuşcă acesta?
Nu s-a liniştit încă sângele tânăr, mai clocotește și se smuceşte să iasă din
vene? Ah, sângele fierbinte transilvănean, cu care s-au stropit din belșug
pământurile natale, zburând în stropi de rubin în toate părțile lumii, încât
soarele războiului s-a stins și femeile musulmane și-au lăsat ruşinate ochii în
jos! Europa nu uită de Bătălia de la Kolozsvár, când scutul mujahedinilor a
crăpat și mândrii ostași ai lui Allah s-au înecat în sângele transilvănean.
Asemenea celui de-al nouălea val, un val de sânge a năvălit în noaptea de
Crăciun, a planat de-asupra cuceritorilor Europei care au venit din sud și au
năvălit vijelios sub formă de lavă roșie, zdrobind tot ce a găsit în cale.
Râuri de sânge țâșneau și curgeau prin Basarabia, Valahia, Bucovina și Galiția,
topindu-i pe noii barbari. S-au cutremurat munții Carpați, vulturii au zburat
din pădurile de stejar, apa din fântânile țărănești a început să se înroşească,
iar mamele și soțiile au țipat înspăimântător. Şi, cu toate acestea, iată că
inimile fierbinți ale transilvănenilor nu şi-au dat chiar tot sângele. Uite-l
cum trage, împuşcă de parcă ar regreta că n-a vărsat totul în acea victorioasă
şi sângeroasă iarnă, că e gata să stropească cu sânge roşu și fierbinte fața
noului venit, arzându-i ochii până în os. Dar vai, nu te grăbi, tinerelule,
păstrează-ți sângele pentru o viață liniștită, schimbă arma crimei pe arma
iubirii și lasă-ți sângele să se reverse în trupul chinuit al iubitei tale,
trezind o nouă viață pentru o lume nouă. Dar el nici nu are de gând să mai
împuşte. Și-a aruncat mâinile în sus, a chiuit și a început să danseze. Și după
el – și restul nuntaşilor. Ah, ce dans bun! Dansul focului! Ardelenii dansează grozav!
Cercul se lărgește, se prind tinerii și bătrânii la un loc, cizmele forjate cu
platină scot scântei din granit. Uite cum un bătrân cu părul cărunt, cu un nas
groaznic și cu ochii arzând își întinde brațele, aleargă tot mai iute, îşi ia
zborul şi strigă ca un corb nebun și sare în cerc, se învârte aşa de tare încât
tivul hainei sale s-a ridicat și poalele i se întind ca nişte aripi și după
brâul roşu îi strălucesc două pistoale de aur. „Căluşarii! Căluşarii!” – strigă
el atât de amenințător, încât tinerii chicotesc aprobator, iar soțiile lor râd
ruşinoase. Dar iată că tânărul care a reușit să bage în el deja opt căni de
ţuică tare ca focul și să tragă pe nară – dintr-o singură mişcare – atâta
pulbere albă câtă zăpadă nu cade în timpul unei ierni întregi în Maramureşul
său natal a fluierat atât de tare, încât servitorii şi-au acoperit urechile,
scăpând tăvile pe jos, apoi a sărit în cercul de dansatori şi s-a învârtit cu
atâta forță încât i-au plesnit pantalonii între picioare, nasturii argintii au
sărit peste tot și a ieşit la libertate fiară străveche, care nu are milă de
tinerii nevinovaţi, înnoiţi cu chinezării, cu pulovere pe care s-au împletit
doi dragoni portocalii cu coroane mormolone.
Joacă, joacă poporul liber al
Transilvaniei, dominat de spiritul strălucitor al sărbătorii. Și, împreună de
el, joacă în cercul frăţesc toate popoarele Europei libere.
- Ce faci, purice, mă provoci?
- Domnul meu, mă străduiesc să vă
înveselesc.
- Ai găsit când să mă înveseleşti.
- Sunteţi abătut din cauza
ghiolbănismelor locale.
- Şi ai hotărât să mă bucuri.
- Oare nu am stil?
- Devii tot mai încrezut.
- Sunt inspirat de auricula
dumitale.
- Te-ai oploşit în ea prea
confortabil.
- Cinismul nu vă caracterizează,
domnul meu.
- Ia să te bag în stridia asta…
- Şi voi fi înghiţită de un bandit
din Transilvania?
- Te va înghiţi şi după aceea te va
îneca cu vin alb.
- Şi eu voi trece
prin organismul lui?
- Da, şi vei
ajunge în toaletă.
- Mă voi stropi,
voi reînvia și mă voi întoarce!
Mda. Puricii mei
prea s-au destrăbălat.
Și nu prea mai ai
ce să faci în privința asta...
Voilà! Stridiile
cu parmezan sunt gata. Crăpaţi, progenituri de bandiţi!
https://www.curteaveche.ro/p/manaraga
Comentarii
Trimiteți un comentariu