Guillermo Arriaga, „Sălbaticul”


„Sălbaticul” e prima carte de-a lui Guillermo Arriaga pe care-o citesc (scriitor, celebru scenarist, regizor și producător mexican) şi pe la pagina 625 – încîntat la maximum – nu m-am putut abţine să nu postez pe pagina mea de facebook că mai am puţin (încă doar vreo sută de pagini) şi termin cea mai intensă cărţoaie din lume…
Juan Guillermo avea doar 14 ani cînd i-a fost asasinat fratele cu şase ani mai mare, Carlos, iar peste trei ani i s-au sinucis părinţii şi decedează şi bunică-sa cu care locuiau împreună, moartea urmărindu-l încă dinainte să se nască, fratele său geamăn murind în uterul mamei. Acţiunea are loc în Mexic, la sfîrșitul anilor '60, aşa că urmărim scriitura lui Guillermo Arriaga încordaţi la maximum, ca pe o naraţiune hiper-realistă. Ca să facă puţin mai suportabilă prima linie de subiect, – asta cu viaţa cotidiană din cartierele mărginaşe din capitala Mexicului –, al doilea plan la început pare format din legende, citate şi curiozităţi din super cărţile lui Carlos, din care încetul cu încetul se conturează un personaj principal, vînătorul inuit Amaruq, căruia bunicul i-a spus că dacă n-o să-l supună în viaţa asta pe sălbaticul lup suprem Nujuaqtutuq, lupta lor va continua şi-n vieţile următoare, pînă unul dintre ei va ieşi învingător. Carlos, personaj fabulos, e asasinat sălbatic de membrii unei mişcări religioase fanatice, Tinerii îl urmează pe Hristos, cu complicitatea poliţiei, iar Juan Guillermo promite răzbunare. Scenele extrem de dure şi cinematografice despre viaţă, moarte, prietenie, familie, religie, fanatism, nebunie, corupţie, mită, mafie, bani te ţin mereu agitat, chiar dacă avem şi o poveste de dragoste la fel de intensă, dar care nu prea reuşeşte să te relaxeze – şi aici fiind vorba şi de gelozie, şi de iubire patologică, şi de sex sălbatic; totul e sălbatic în cartea lui Arriaga. Într-un tîrziu ne dăm seama că şi a doua linie de subiect e din realitate, iar la sfîrşitul acestei cărţi intense şi violente aceste două planuri se întrepătrund… fericit, cum n-ar fi sperat nici cel mai optimist cititor. Un roman 18+ despre care Santiago Gamboa spune că este „una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit”.

Guillermo Arriaga, „Sălbaticul” (roman), Editura Art, Colecţia Musai, 2018
(traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

BIBLIDIOTECA

Imagine
 Aflu că azi e și ziua bibliotecarului, așa că postez aici un fragment din romanul meu  BIBLIDIOTECA, apărut la Editura bucureșteană Casa de Pariuri Literare:  https://cdpl.ro/produs/biblidioteca-mihail-vakulovski/   „Uşa cu gratii din spatele bibliotecii. Cadrul se lărgeşte încet, cuprinzînd şi tocul uşii. Apoi – brusc – se mută pe blocul frumos şi măreţ al sediului central al Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, după care – pe Casa Baiulescu, celălalt corp al bibliotecii. Scena următoare se filmează din partea cealaltă a ferestrei, de afară. (...) Pentru bibliotecari cărţile devin, încetul cu încetul, numere – doar numere. După doar cîteva zile de muncă deja începeam nici măcar să nu mă mai uit la denumirea şi autorul cărţii. Cînd m-a întrebat un tip dacă nu ştiu dacă a fost cerută cartea „Craii de Curtea Veche” aproape că m-am aprins, deja mi se părea normal să nu ţin minte ce cărţi au fost comandate, că doar lucrez cu numere, cu atîtea numere.....
Citiți mai multe

De ziua lui Ion Mureșan (La Mulți Ani!), textul meu despre Ion Mureșan din Portret de grup cu generația „optzeci”

Imagine
  Mihail Vakulovski     Poetul de iarnă sau Despre corporalitatea bine îmbrăcată a poeziei lui Ion Mureşan                                                     „Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii”                                                           „Deci îmbrăcaţi în haine de oraş ne admiram picioarele lungi                     ...
Citiți mai multe

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Citiți mai multe