„Rezidenți în Casa Visurilor”

Radu Aldulescu publică cel de-al zecelea său roman, „Rezidenți în Casa Visurilor”, la Editura Hyperliteratura, în urma unei campanii de crowdfunding. Un roman hiperrealist extrem de dur & incredibil de tare, care ar trebui să fie și pe gustul cititorilor de literatură clasică universală (în special a rușilor și americanilor) și pe placul cititorilor de literatură contemporană. Protagonistul cărții e Grigore Stoenescu, un ziarist (de 49 de ani) ratat din toate punctele de vedere, „falit pe toată linia” – și existențial, și social, și economic, și profesional. După cîteva căsătorii nereușite, lasă în spate soțiile cicălitoare și șantajiste și (asemeni idiotului lui Dostoievski) se întoarce în casa părintească, unde are grijă de cîinele și părinții bătrîni, mîncîndu-le pensia, el cîștigînd foarte puțini bani pe articolele pe care le scrie pentru ziarele lui Mihăiță, un alt tip de ratat, băiat de bani gata care-i disperă pe părinții lui bogați, implicați în politică & mondenități. Romanul are mereu două planuri, unul din trecut, dinainte de 89, și unul din prezent, ambele – foarte veridic descrise. Întîlnind-o pe Argentina, o fostă sportivă profesionistă, acum karatistă & paznic la un schimb valutar, se pare că în sfîrșit viața le dă o șansă reală, le surîde (chiar dacă nu le e deloc ușor, așa cum spun – obsesiv – părinții lui, foști ziariști comuniști – „nu ne-a fost ușor”). Dar Radu Aldulescu nu e un scriitor romantic și-și lasă personajele să se descurce cum pot prin Bucureștiul zilelor noastre. Finalul e dramatic, chiar tragic, ca-n romanele rusești sau filmele nordice, dar merită să descoperiți citind ce soartă au personajele. Un roman ca-n viață, dur și nemilos, care te pune pe gînduri, te face să înțelegi că „viața-i grea, dar trece” (Paraziții). Un roman cinematografic, care se citeşte ca un thriller, după care se poate face un film aproape la fel de bun.  

Radu Aldulescu, „Rezidenți în Casa Visurilor”, Editura Hyperliteratura, 2018 (Ed. a II-a – 2020)