„Sunt mereu de partea celui mai slab”


Livelib.ru a făcut o anchetă în care scriitorii sunt întrebaţi ce carte i-a impresionat cel mai mult în anul trecut, 2020. Evgheni Vodolazkin a menţionat „Sunt mereu de partea celui mai slab” de dr. Liza Glinka. A spus că atunci cînd s-a hotărît să scrie despre un sfînt, a coborît pînă-n Evul Mediu pentru asta, crezînd că timpul marilor fapte şi al voluntariatului a rămas mult în spate, dar iată că Liza Glinka l-a contrazis prin fapte concrete & prin propria biografie. Cartea s-a adunat – din însemnările ei de pe blog şi din interviuri – după moartea ei tragică, cînd se afla tot în misiune (avionul cu care ducea ajutoare umanitare în Siria a căzut în Marea Neagră (pe 25 dec. 2016), n-a supravieţuit nimeni, Elizaveta Glinka avea 54 de ani).

Deşi putea să trăiască minunat în SUA, unde avea şi serviciu, şi o familie fericită: soţ celebru (avocat, fiul scriitorului Gleb Glinka, nepotul compozitorului Mihail Glinka!) şi doi copii, Elizaveta Glinka s-a întors în Kiev şi Moscova şi a înfiinţat spitale, unde a îngrijit bolnavi incurabili şi fără scăpare, în ultimul stadiu al bolii, dar şi oameni ai străzii.

Paginile de jurnal sunt concise şi de neuitat – despre pacienţii ei – bolnavi incurabili, cazuri dramatice, boli groaznice, oameni care îşi trăiesc ultimele clipe din viaţă şi care mor în faţa ei. Chiar pe la începutul cărţii povesteşte un caz foarte impresionant despre cum speranţa, într-adevăr, moarte ultima. I s-a luat – în spital – un interviu pentru televiziunea ucraineană de stat, de faţă cu bolnavii, despre care ştia c-o să se uite la acel interviu. Deşi aceştia nu aveau nici o şansă se fie vindecaţi, cînd a fost întrebată – direct – dacă TOŢI pacienţii ei vor muri, a răspuns că toţi oamenii vor muri, mai devreme sau mai tîrziu, la fel şi pacienţii ei. „Apoi am minţit pe faţă”, spunînd că ştie sigur că unul se va lecui. A doua zi, cînd s-a dus să-i viziteze, fiecare dintre ei i-a zis c-a văzut c-a vorbit despre el la TV, fiecare fiind convins că anume el e cel/cea care se va trata, va rămîne în viaţă…

Foarte impresionante sunt şi detaliile însemnate. De exemplu, într-o dimineaţă găseşte roţile ambulanţei tăiate, iar pe parbriz e desenat un zîmbet. Zice că nu ştie ce au în cap ăştia care au putut să facă aşa ceva, dar ştie exact cine are de suferit din cauza asta şi că n-ar trebui să ceară de la oameni ajutor, ci să nu fie încurcaţi să-şi facă treaba.

Dacă în selecţia postărilor din jurnal e vorba mereu de alţii, în interviuri nu are încotro şi trebuie să povestească şi despre ea şi familia ei. O carte cutremurătoare, după care s-a făcut şi un film artistic, cu Ciulpan Hamatova în rolul Elizavetei Glinka (super actriţă care joacă rolul principal şi-n serialul „Zuleiha deschide ochii”).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

BIBLIDIOTECA

De ziua lui Ion Mureșan (La Mulți Ani!), textul meu despre Ion Mureșan din Portret de grup cu generația „optzeci”

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu