Anca Zaharia, „Eu n-am trăit războiul” (poezie), CDPL, 2021

Anca Zaharia n-a trăit războiul, dar trăieşte – intens – pandemia de Corona Virus (bunică-sa: „aha, deci e război”). Ce înseamnă asta se vede foarte clar din noua ei carte de poezie, „Eu n-am trăit războiul”, apărută la CDPL, 2021 („am împlinit cinci săptămîni de cînd am ieşit din casă ultima dată / şi mască să mai ies oricum nu mai am”; „toate librăriile sunt închise (…) frumoasa librărie din Piaţa Sfatului pare încremenită-n timp”; „bunica iese din casă / şi tata o ceartă ca de fiecare dată cînd vede că nu respectă orele de / ieşire impuse bătrînilor”). O carte care fără carantina & pandemia asta n-ar fi existat sau care – cu siguranţă – ar fi fost altfel, dar deşi, citind, ne tot apasă starea grea şi încărcată din care încă n-am ieşit, eul liric al Ancăi Zaharia se întoarce mereu în trecutul familiei, de la bunici la copilăria ei îngrozitoare, despre care ştiam din celelalte două cărţi de poezie ale Ancăi Zaharia, „Sertarul cu ură” şi „Suicid”. E suficient ca omul de lîngă ea să-şi amintească de ceva (dragostea de natură, de exemplu) ca ei să i se activeze imediat o amintire foarte puternică despre ce înseamnă pentru ea exact aceeaşi natură („el povesteşte despre noaptea pe care a dormit-o sub cerul liber / în fânul proaspăt cosit de bunici şi lăsat în căruţa din curte pentru că la el, la oraş, / nu se putea conecta altfel cu natura de care îi era mereu dor // zâmbesc şi nu povestesc, în schimb, despre noaptea pe care eu am petrecut-o / tremurând în fânul din podul grajdului bunicilor, cu mama, / ascunzându-ne de un tată prea furios că existam, plecat la vânătoare prin curte / şi grădină cu cuţitul cel mare, cu care tăia un porc o dată pe an dintr-o mişcare // pentru mine, la ţară e locul unde inevitabil e cineva beat / fânul e ultima ascunzătoare, dar şi cea mai periculoasă când tatăl strigă ieşiţi, / că-i dau foc”). În această excelentă carte, „Eu n-am trăit războiul”, poezia Ancăi Zaharia e mai în proză, mai narativă, povesteşte fotografia de pe copertă, povesteşte eul liric, povestesc personajele. Un volum care nu numai că păstrează temele violente şi extreme ale Ancăi Zaharia, ci adaugă şi altele, la fel de dure şi dureroase, cum ar fi ratarea în iubire, despărţirile inexplicabile, avortul… Lectură utilă!

https://cdpl.ro/produs/eu-n-am-trait-razboiul-anca-zaharia/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

BIBLIDIOTECA

Imagine
 Aflu că azi e și ziua bibliotecarului, așa că postez aici un fragment din romanul meu  BIBLIDIOTECA, apărut la Editura bucureșteană Casa de Pariuri Literare:  https://cdpl.ro/produs/biblidioteca-mihail-vakulovski/   „Uşa cu gratii din spatele bibliotecii. Cadrul se lărgeşte încet, cuprinzînd şi tocul uşii. Apoi – brusc – se mută pe blocul frumos şi măreţ al sediului central al Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, după care – pe Casa Baiulescu, celălalt corp al bibliotecii. Scena următoare se filmează din partea cealaltă a ferestrei, de afară. (...) Pentru bibliotecari cărţile devin, încetul cu încetul, numere – doar numere. După doar cîteva zile de muncă deja începeam nici măcar să nu mă mai uit la denumirea şi autorul cărţii. Cînd m-a întrebat un tip dacă nu ştiu dacă a fost cerută cartea „Craii de Curtea Veche” aproape că m-am aprins, deja mi se părea normal să nu ţin minte ce cărţi au fost comandate, că doar lucrez cu numere, cu atîtea numere.....
Citiți mai multe

De ziua lui Ion Mureșan (La Mulți Ani!), textul meu despre Ion Mureșan din Portret de grup cu generația „optzeci”

Imagine
  Mihail Vakulovski     Poetul de iarnă sau Despre corporalitatea bine îmbrăcată a poeziei lui Ion Mureşan                                                     „Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii”                                                           „Deci îmbrăcaţi în haine de oraş ne admiram picioarele lungi                     ...
Citiți mai multe

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Citiți mai multe