BIBLIDIOTECA

 Citesc în bucătărie, la fereastră, la lumina zilei, de vreo trei ore. De cînd am venit, un copil foarte mic, dar mereu în mişcare, sapă în faţa blocului, rade cu o lopăţică pămîntul cu pietriş, iarbă şi rădăcini, le pune într-o căldăruşă, le duce – hopa-hopa – lîngă scările de ciment, unde le toarnă şi se duce cîţiva paşi mai sus –, mereu în fugă, sapă, îşi umple căldăruşa, o varsă lîngă scări şi tot aşa, în continuu, în jurul unei tinere femei, tot timpul cu ochii ţintiţi în ecranul telefonului; nu-l ia deloc în seamă pe ţîncul care-şi umple iar şi iar căldăruşa, vine în pas alergător la scara de ciment din faţa blocului, o toarnă în grămăjoară, se întoarce la lopăţică, sapă, umple căldăruşă, o cară în pas alergător la scară, o varsă. Fata stă în picioare, pe loc, nu-şi ridică nici o secundă ochii din telefon, băieţelul sapă cu lopăţica-n pămîntul de sub Tîmpa. După vreo două ore apare o altă tînără, se opreşte lîngă copilul care-şi răstoarnă lîngă scări pămîntul din căldare, se întoarce la lopăţică, sapă. Tînăra vorbeşte la telefon, nu-l ia în seamă pe copil şi nici el pe ea, ea vorbeşte la telefon, el sapă, cară, toarnă, sapă, aleargă, varsă, sapă. La un moment dat apare prima femeie, cu ochii în telefon, care pare să fie cu copilul, dar parcă nu-i mă-sa, povesteşte cu femeia care pînă acum a vorbit la telefon şi care pare să fie cu copilul, la început am crezut că e mamă-sa, dar acum nu-mi mai pare c-ar fi chiar mă-sa. Se înserează, cele două femei pleacă fără grabă, gesticulînd, copilul îşi umple iar şi iar căldăruşa, o cară în pas alergător la scară, o toarnă în grămăjoară, se întoarce la lopăţică, umple căldarea, o varsă în grămăjoara care nu pare să crească, se întoarce, ţopăind ca un căluţ, la lopăţică...