De ziua lui Igor Dînga - interviu cu vocalistul de la Cuibul, fct pt. Tiuk aniversar, de 10 ani

 

„Tindem mereu spre experimente și nici un album de-al nostru nu seamănă cu altul”,

interviu cu Igor Dînga,

realizat de Arina Creţu & Mihail Vakulovski

 

- Salutare, Igor. Ne bucurăm că aţi revenit pe piaţa muzicală cu un nou album. V-a fost dor de scenă?

- Da, desigur, toți acești ani am așteptat acest moment, să reunesc formația și să intru pe scenă.

 

- Îţi mai aminteşti cum ai format „Cuibul”?

- În timpul perestroikăi, exact înainte de prăbușirea URSS, eu eram sigur că voi scrie piese și voi cânta într-o trupă, am înțeles aceasta pe când îmi făceam serviciul militar în Armata Sovietică. La întoarcere din armată, am început să caut loc pentru repetiții și să-mi fac noi cunoștințe în gașca muzicală din Chișinău. 

 

- Cum au fost primele concerte?

- Prima dată când am intrat pe scenă aveam în repertoriu doar 6 piese, trebuia să începem cumva... și deodată am avut succes. De la primele concerte aveam instrumente de suflat și ne orientam spre funk, pe atunci nimeni altcineva nu aborda acest stil, nici în Moldova, nici în alte țări CSI. În scurt timp ne-am obişnuit cu scena și peste o lună am fost invitați la primul festival.

 

- Cînd aţi simţit că publicul abia aşteaptă un nou concert  „Cuibul”, de prima perioadă întreb, nu acum, la revenire?

- La începutul anilor 90 în Chișinău exista un rock-club, nu în sens de local pentru concerte, dar în sens de organizație publică, iar concertele aveau loc în mare parte în casele de cultură și adunau foarte mult tineret, era ceva nou, era o alternativă sistemului de estradă și filarmonică și deja după un an aveam publicul nostru.

 

- „PriZ”, albumul nou, este al 7-lea. E cu noroc?

- Acest album are o istorie complicată. Să formezi o nouă formație e ca și să formezi o nouă familie, dar deja la o vârstă mai matură, conștientă. Și pragmatismul uneori e o piedică, nu dă libertate emoțiilor. Deocamdată e devreme să mă pronunț despre cât de reușit e PriZ, albumul a fost lansat cu doar câteva luni în urmă în Rusia și doar la sfârșitul lui noiembrie în Ucraina. Deci, încă așteptăm rezultatele. Deși acasă, în Chișinău,  cu siguranță primim recenzii bune și publicul nostru de altă dată e din nou cu noi.

 

- Cum aţi caracteriza prima perioadă a formaţiei, aceea dinainte de pauză? Dacă aţi face o compilaţie din cele mai bune piese din acea perioadă ce ar intra acolo?

- Noi mereu tindem spre experimente și nici un album de-al nostru nu seamănă cu altul. Desigur există unele melodii cu stofă de hit care ar putea forma o compilație, dar și acum interpretăm acele piese într-un aranjament nou. Nu mai avem exuberanța de odinioară, acum am înlocuit-o cu exprimarea mai estetică a emoțiilor noastre, lucrăm mai mult la sunet și melodie.

 

- Care e albumul vostru la care ţii cel mai mult?

- Nu pot să zic asta. E ca și cum într-o familie cu mai mulţi copii ai prefera un singur copil:)).

 

- Ce formaţii v-au influenţat pe parcursul activităţii muzicale?

- Moștenirea muzicală e atât de mare, încât în fiecare perioadă a dezvoltării noastre creative ne inspirau trupe precum: David Bowie, The Cure, INXS, Midnight Oil, Red Hot Chili Peppers - la sfârșitul anilor 80, apoi la începutul anilor 90 a venit timpul grange-ului și ascultam Pearl Jam, Soundgarden, Stone Temple Pilots, Alice in Chain, apoi Mike Patton cu formația lui, Mr. Bungle, ne-a sucit mințile și în cele din urmă e funk-ul de la Prince, Maceo Parker, Lenny Kravitz.

 

- Cum aţi ajuns la stilul Cuibul, care e unic în fostul spaţiu sovietic?

- Noi ascultam multă muzică și ne doream să nu semănăm cu alții. Deși sunt autor de texte în limba rusă, nu mă consider poet, versurile niciodată nu au fost importante în piesele noastre, forma muzicală era ceea ce conta mult, noi cochetam cu diverse stiluri și de aceea nu am fost o trupă stabilă și, în afară de acasă, la Chișinău, nu am reușit să ne formăm un public stabil în spațiul post-sovietic. Aceasta ne-a costat mult și ne-am destrămat de câteva ori.

 

- Impresariezi formaţia Zdob şi Zdub, care e cea mai populară trupă bună din Moldova în afara ţării, începînd cu România şi terminînd cu Rusia (sau invers). Cum colaboraţi?

- De la început îi ajutam pe zdubi să facă primele înregistrări și îi promovam pentru primele festivaluri, apoi, când succesele au început să aducă rezultate, noi am încheiat o înțelegere și eu am început să lucrez cu ei în mod profesionist. Am format o companie de management și impresariat și, iată, colaborăm până acum.

 

- Cum alegeţi piesele pentru videoclipurile voastre? Cine face regia clipurilor?

- Păi, de obicei piesa este testată în rândul criticilor muzicali, muzicienilor pe care îi cunoaștem și specialiștilor de la posturile de radio și apoi luăm o decizie. De regulă găsim regizori care ne pot propune un scenariu interesant pentru un buget nu foarte mare. Nu are sens să faci clipuri la preț mai mare de 5-7 mii de euro.

 

- Aţi încercat să faceţi un turneu prin România? Cred că aţi avea mare succes, sincer…

- Primul concert în România l-am susținut în 1995 la festivalul Rock Live Night, cu transmisiune directă pe TVR1, pe atunci ăsta era un mare succes, încă nu exista televiziune prin cablu și concertul nostru era vizionat și în Moldova. Numele nostru imediat a devenit popular, dar pentru a susține procesul de dezvoltare al formației CUIBUL aveam nevoie de un management în România, dar noi nu eram pregătiți pentru așa ceva, în repertoriu aveam doar 2 piese în limba română și nu am primit nici o propunere.

Apoi în anul 2000 am avut un mic turneu prin cluburi, care clar ne-a dat de înțeles că în România trebuie să cânți fie în română, fie în engleză. Dar ăsta e un lucru suplimentar, pe care eu, în calitatea mea de vocalist, nu mi l-am putut asuma. Cu ușurință pot să comunic în limba română, dar oricum cunoștințele mele nu sunt de dat pe post:)). Pentru perfecționare ar fi nevoie să plec pentru câțiva ani în România și să uit de limba rusă. Așa cum s-a întâmplat în anii 90, când am trăit câțiva ani în Germania și am reușit să învăț bine germana. Și, sincer vorbind, mă gândesc să invit în formație încă un vocalist, cu școală românească și preferabil de sex feminin, astfel încât piesele noastre să poată avea o viață și în România.

 

- Ce formaţii tinere îţi plac? E vreo trupă din România care e pe gustul tău?

- Mutemath, MGMT și altele, dar despre trupele românești din păcate nu pot zice nimic... Cunosc formații bune din anii 90, dar ceea ce se întâmplă acum nu ajunge la urechile mele...

 

- Cu ce formaţie ţi-ar plăcea să faceţi un featuring?

- Niciodată nu am cântat cu muzicieni de culoare, ei au un simț special pentru swing. Și deloc nu aș fi împotrivă să cânt cu Living Colour:).

 

- Ce hobby-uri ai? Ce-ţi place să faci în timpul liber?

- Sunt un sportiv activ, ador ciclismul montan, frecventez un club de sport și recent am învățat să joc squash. Deci practic în mod activ acest joc nebun și deja de câțiva ani particip la diverse turnee europene.

 

(noiembrie 2010)