De ziua Danei Grigorcea, vă recomand cartea ei faină - „Sentimentul primar al nevinovăției”!
Cînd a apărut traducerea Norei Iuga şi a lui Radu-Mihai Alexe a romanului „Sentimentul primar al nevinovăției” (Humanitas), nu ştiam nimic de autoarea lui, Dana Grigorcea (n. 1979, Bucureşti), precum majoritatea cititorilor români, de altfel. Dar apariţia acestei cărţi înseamnă, pentru mulţi dintre noi, descoperirea unui foarte interesant scriitor de origine română. Ca şi Aglaja Veteranyi, Dana Grigorcea s-a născut în România, dar s-a stabilit în Elveţia. Acesta este al doilea ei roman, primul numindu-se „Baba Rada. Viaţa e trecătoare ca părul”, iar după „Sentimentul primar al nevinovăției” a mai publicat o carte pentru copii, „Stingeţi luna” (2016).
„Sentimentul primar al nevinovăției” a fost scris în limba
germană, distins cu mai multe premii, printre care şi cu premiul canalului de
televiziune 3sat la concursul Ingeborg Bachmann din Austria. Protagonista,
Victoria (aflăm cum o cheamă abia la pag. 112), un fel de alter ego al
scriitoarei, este o tînără care se întoarce din Zürich la Bucureşti, unde
lucrează la o bancă. Romanul începe cu un jaf la banca la care lucrează, unde
mai erau doar ea şi paznicul, deoarece o furtună, care era pe cale de a începe,
i-a gonit pe ceilalţi colegi, care au tulit-o spre casele lor în speranța să
nu-i prindă pe drum. Iar pentru ca situaţia să fie şi mai tragi-comică, jaful e
făcut de un bătrînel. După jaf, Victoria trebuie să-şi ia primul concediu de
cînd s-a întors la Bucureşti. Directorul băncii are grijă s-o trimită şi la un
psiholog, iar iubitul, Flavian, directorul Institutului Român de Urbanistică,
se mută la ea, ca să n-o lase singură. Romanul este despre Bucureştiul din
ultima perioadă dinaintea revoluţiei din 1989 şi pînă azi, pentru că de aici
încolo Victoria îi povesteşte lui Flavian şi prietenilor ei din copilărie, cu
care se mai întîlneşte, despre ea şi oraşul în care s-a născut, cum în
copilărie („cînd mă gîndesc la acele timpuri, îmi amintesc de un sentiment
primar de nevinovăţie”) a fost aleasă să-i dea Elenei Ceauşescu un buchet de
flori, cum a participat la mitingurile anticomuniste, mineriade ş.a.m.d. . În
rest, se plimbă – tot prin Bucureşti –, se duce la o nuntă, unde-l întîlneşte
pe bătrînul jefuitor de bănci (care apare unde nu te aştepţi, în cadrul B1TV,
la universitate, lîngă statuia lui Caragiale… ), e cerută în căsătorie şi dau
un chef cu ocazia acestei logodne. „Sentimentul primar al nevinovăției” e un
fel de „Decameronul” zilelor noastre, nu în sensul erotic, ci fiindcă se
povesteşte foarte mult. Dar se povesteşte cu umor, ironie şi nostalgie, avem şi
bancuri, şi foarte multe trimiteri la hiturile dinainte de ՚89 („oraşul e cu
totul altul fără muzică”). Oricum, naratoarea vede Bucureştiul cumva dintr-o
parte, ea îndepărtîndu-se de el cît a locuit la Zürich, de aceea vedem şi noi,
cu un ochi mai proaspăt, obsesiile şi obişnuinţele românilor („O maşină
claxonează fără motiv, şi cînd i se răspunde tot cu claxon, e clar că se salută
doi prieteni”, în toate casele „miroase un pic a petrol”, pentru că femeile de
serviciu folosesc petrol la curăţare, foştii securişti citesc ziare religioase,
bişniţarii au devenit proprietarii palatelor foştilor boieri, multe accidente
au loc pentru că şoferii de taxi îşi fac cruce în faţa bisericilor şi tot aşa,
ştiţi voi).
Dana Grigorcea cunoaşte foarte bine realităţile de aici şi
acum şi posedă un foarte puternic simţ de observaţie. Romanul său e şi
existenţial, şi cotidian, şi poetic. Excepţională e scena în care tinerii
repetă, fără să-şi dea seama, relaţia părinţilor, întinzîndu-se în adînciturile
patului lor: „Îl duc în dormitorul cel mare şi ne culcăm în patul părinţilor
mei, singurul pat din casă, de cînd, după întoarcerea mea, am transformat fosta
mea cameră de copil în birou; e un pat jos, cu o saltea pe arcuri, în care s-au
format două adîncituri mari acolo unde au dormit părinţii, destul de depărtaţi
unul de celălalt, după cum îmi dau seama. Ne culcăm în adîncituri şi stăm acolo
ca doi morţi sculptaţi într-o piatră de sarcofag”.
„Sentimentul primar al nevinovăției” de Dana Grigorcea este
un roman despre Bucureşti, foarte bine scris şi care se citeşte cu multă
plăcere.
Dana
Grigorcea, „Sentimentul primar al nevinovăției”, Humanitas, 2016
Traducere
din germană de Nora Iuga şi Radu-Mihai Alexe
Comentarii
Trimiteți un comentariu