Postări

Se afișează postări din septembrie, 2024

Ioan Moldovan, din „Timpuri crimordiale”

  Ioan Moldovan, din „Timpuri crimordiale”, publicate în Revista Tiuk: joi de aprilie Nu vom muri toţi într-o zi dar într-o zi toţi vom muri E unul dintre bancurile de netoţi Pe care din când în când le recit. O, Tomaso Albinoni, iar s-a ivit o după-amiază a unui cer mai gri Decât e blana pe coioţi. Pe când moartea (pardon!) îşi vede de treabă, ea fiind o fiinţă de treabă Având cordon negru sau centură de aceeaşi culoare (?) Muzicală. Gingaşă. Nesimţitoare. Fără mânie şi ură. Nici nu întreabă, nici nu răspunde sub înşelătorul tuturor soare. Ce frumuseţe, câtă groază, ce langoare! ticuri letale Nerăbdător şi nervos, prea nervos, aştept să vină ora plăţilor Şi să mă liniştesc. După care, să mă neliniştesc la loc Văzând noua toamnă, noua iarnă pe cerul fulgerând peste bloc. Pe cer fulgere negre şi brune, pete doar brune printre care Uite şi ţara noastră. În partea cealaltă, la alte etaje, senin, soare, rai şi pâine cu sare Şi acum trebuie să plecăm de aici

Ioan Moldovan: „Nu sunt un fan al muncii cu generaţia” (interviu de m.vklvsk)

  Ioan Moldovan „Nu sunt un fan al muncii cu generaţia ”   (interviu de Mihail Vakulovski)    Domnule Ioan Moldovan, deşi majoritatea scriitorilor din generaţia dvs. s-au făcut cunoscuţi în Bucureşti, dvs. aţi pătruns în elită din afara Bucureştiului, acum fiind considerat unul dintre cei mai importanţi „optzecişti”… Care ar fi deosebirile majore dintre un scriitor din Bucureşti şi unul care activează altundeva decît în capitală, să zicem, în Cluj. Sau în Oradea. E cumva un fel de captatio benevolentiae (sunt ardelean, deşi moldovan, şi am urmat româna-latina la Filologia din Cluj, după clasele umaniste ale Liceului Bariţiu din acelaşi Cluj)? Chiar să fi intrat eu în elită, chiar să fiu considerat (de către cine, cînd, de ce?) unul dintre cei mai importanţi „optzecişti”, şi eu să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (şi foşti colegi de facultate şi de Echinox ) îmi mai spun, aşa, cînd ne întîlnim pe la nişte zile ale Fam