CenaKLUb Tiuk (nr. 100)


CenaKLUb Tiuk (nr. 100)
vă invită la o întîlnire rockmantică de sărbătoare.
Lansarea cărţilor „Dialoguri metalice” & „Riduri” (CDPL)
de Carmina & Mihail Vakulovski.
Discuţii, lecturi, autografe.
Moderator: Dan Zaharia.
Invitat special: Ştefan Zaharescu/Buvnitz Buvnitzescu & Cătălin Stanciu.
Joi, 15 martie 2018, ora 18:00
Rockstadt Braşov
Intrare liberă



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ziua lui Ion Mureșan (La Mulți Ani!), textul meu despre Ion Mureșan din Portret de grup cu generația „optzeci”

Imagine
  Mihail Vakulovski     Poetul de iarnă sau Despre corporalitatea bine îmbrăcată a poeziei lui Ion Mureşan                                                     „Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii”                                                           „Deci îmbrăcaţi în haine de oraş ne admiram picioarele lungi                     ...
Citiți mai multe

De ziua lui Răzvan Petrescu (LMA!) - o super proză de Răzvan Petrescu dintr-o antologie Tiuk!

Imagine
                                                                     Răzvan PETRESCU RUBATO                                                              Într-o după amiază de vineri                                                    (din „ 10 +  (antologie de proză Tiuk!) ” ) A murit tata. Era un om liniştit, puţin mistic, cu două şanţuri adînci de‑o parte şi de alta a nasului, uneori melancolic, iar duminica, la prînz, obişnuia să facă glume. Arunca lingura de supă în direcţia lustrei şi apoi încerca s‑o prindă. N‑o prind...
Citiți mai multe

De ziua lui Cărtărescu (LMA!) - un interviu din 1999

Imagine
  „Sînt un om format în cenaclu şi care îşi trăieşte viaţa în cenaclu” , interviu cu Mircea Cărtărescu   (Din „Portret de grup cu „generaţia optzeci” (Poezia)” de Mihail Vakulovski, Tracus Arte)   Domnule Mircea Cărtărescu, sînteţi un scriitor care acordă mare atenţie vîrstelor, mai ales adolescenţei. Ce vă amintiţi cel mai des din copilărie şi cum îl vedeţi acum pe copilul Mircea Cărtărescu? Amintirile mele sînt mai curînd construite decît rememorate. Probabil că este ceva mai adînc decît amintirile propriu-zise, care formează fundaţia construcţiilor mele, probabil nişte lucruri uitate, nişte arhe-amintiri sau arhi-amintiri, la care nu am acces decît prin construcţii ulterioare. Practic, foarte puţine lucruri din ceea ce povestesc eu în scrierile mele, în proză sau în versuri s-au petrecut cu adevărat, dar ele s-ar fi putut petrece. Deci, sînt adevăruri regîndite, reconstruite, refăcute pe baza unor structuri interioare. Am fost un copil oarecare, de fapt. ...
Citiți mai multe