Doar şase ani de la „pînă cînd moartea ne va despărţi”

 

 

În ultima vreme avem tot mai multe debuturi în forţă, în formă maximă – şi pe plan internaţional, dar şi la noi. Un astfel de debut e şi romanul Mariei Orban, „Oameni mari”, dar asta poate să-i mire doar pe cei care nu ştiu textele ei semnate Maria Frâncu (majoritatea despre tată şi fumat – şi nici romanul acesta n-a putut evita aceste două teme, fireşte).

Acţiunea începe (şi se termină) în baie. Ea stă, blazată, într-o cadă cu apă călîie, el intră, lasă capacul WC-ului, se aşează şi-i mărturiseşte că nu mai poate. Ea e Rucsandra, profesoară de română, 36 de ani, el e încă soţul ei, Seba, prieten din copilărie, artist, şi se hotărăsc să divorţeze, după „doar şase ani de la „pînă cînd moartea ne va despărţi”.”

Rucs, în timp ce-şi caută gazdă (foarte tari descrierile din şi despre cartierele braşovene), se mută la cea mai bună prietenă a ei, el postează pe facebook o poză cu noua lui iubită, ea se duce la şcoală (delicioase fragmentele din clasă, de pe terenul de sport şi de la consiliul profesoral, despre relaţia profesor – elevi şi profesor – director), el – la repetiţii, ea o vizitează pe mamă-sa şi îşi aminteşte de taică-so şi de viaţa ei de pînă acum, de toate relaţiile de iubire, de prieteni, facultate, muncă, depresii, viaţă interioară. Între timp se mai întîmplă multe chestii, de parcă trecutul se împleteşte cu prezentul, fostul ei iubit se mută la Braşov, ea, căutîndu-şi buletinul, ajunge în casa unde şi-a consumat căsnicia şi priveşte fotografiile de pe pereţi, de la aia în care ea are 10 ani, iar el 4, pînă la alea de acum cîteva zile. Toate-s la locul lor + una în care e el şi fata etichetată pe facebook, de acum un an, la mare, pe cînd voia să facă un copil cu ea…

Un tare bun roman cinematografic, psihologic, dar şi existenţialist & hiper-realist despre sfîrşitul unei relaţii de dragoste, despre experienţa divorţului, despre relaţia dintre copiii care au crescut şi părinţii lor, vii sau morţi, despre prietenie, singurătate, muncă, în timp ce ai ceva mult mai bun de făcut. Lectură plăcută şi utilă!

 

Maria Orban, „Oameni mari”, Nemira, 2020