Poezii de Bogdan Ghiu

 

(Foto: Mihai & Ion Barbu)


Poem

 

Ceilalţi scriu încă. Iar tu

ai şi terminat.

  

Lecţie

 

Mai întîi de toate am învăţat să mă dau la o parte, să las locul gol, să fac loc lucrului. Lucrul este locul meu,

gol. Locul părăsit de mine, îmbrăţişat, din care am reuşit să mă smulg (temporar, căci cine îşi poate părăsi cu

adevărat locul, tot ce poate avea?). Mă dau la o parte şi mă gîndesc la locul meu, gol. Privesc în gol, în golul meu, făcut de mine. Gol, ca adjectiv, e tot locul. Golul, ca substantiv, e locul lăsat acum de mine, locul în care eu nu mai sînt. Golul este creaţia mea. Tot ce pot, pe lume, face.

  

„Cal singur pe autostradă”

Lui Bedros Horasangian

 

Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Ce propoziţie teribilă, aici, în susul paginii, de unde totul va curge, la

capătul unui coridor lung care duce afară. E cu spatele sau cu faţa? Intră sau iese? La capătul unui coridor lung

care aduce la mine.

Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Şi aici, în continuare, mai departe. Şi aici, un om singur se gîndeşte la

alt om singur. Dar şi aici. Şi aici.

Propoziţia devine un obiect, un bun pe care îl aşez unde vreau, căruia îi schimb locul. E pretutindeni.

Un om singur se gîndeşte la alt om singur. La mijlocul paginii. Tot mai aproape.

Un om singur se gîndeşte a alt om singur. Nu se apropie să-şi vorbească, nu sînt două obiecte care se pot întîlni.

Fiecare, gol, e loc pentru celălalt. Se gîndeşte la el. (Cîndva am să merg mai departe, şi mai departe, tot mai departe.

Departe. Departe rău.) Se gîndeşte la el. E singur în celălalt, care se gîndeşte la el. Fiecare îşi visează interiorul, îşi

vede spaţiul în care e un om singur la care se gîndeşte, la care să se gîndească. A te gîndi în singurătate – a ta – la

un om singur – în singurătatea lui, tot ce poate avea – este a-l face pe acela gîndul tău. Acel om singur ca şi tine e

gîndul tău. Chiar gîndul tău. Tocmai gîndul. Gîndul, nu altceva. Cineva. Gîndul unui om singur nu poate fi decît

un om singur. Gîndul nu poate fi decît un om singur. Gîndul este un om singur.

Un om singur are un singur gînd: un om singur. Gîndul lui e un om. Nu se poate imagina un singur om singur.

Acela nu ar avea gînd.

Încearcă să-l adăpostească pe omul singur în stomacul lui, unde e loc, să-l aline cu ţesuturile lui moi, cu omurile

calde. Un om singur e locul altui om singur. Îi face loc. Se gîndeşte la el.

Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Acela e proiectul şi amintirea lui, viitorul şi trecutul lui. Deşi nu formează o familie, simbioza lor reprezintă adevărata celulă de bază a societăţii. Cea mai puternică, cea mai rezistentă.

Nici o diviziune nu o poate atinge. Nu individul este particula, ci un om singur care se gîndeşte la alt om singur.

Nu există om singur. Doar un om singur care se gîndeşte la un alt om singur.

Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Fără ca vreodată să facă ceva împreună, la un loc.

 

 Declaraţia de nefiinţă sau America de pe urmă

 

Nu sînt totul. Nu sînt nimic. Nu sînt homosexual, nu sînt seropozitiv, nu sînt alcoolic, nu sînt evreu, nu sînt securist, nu sînt african, nu sînt

poet, nu sînt prozator, nu sînt filos(z)of.

Nu sînt femeie, nu sînt feminist, nu sînt copil, nu sînt handicapat, nu sînt epileptic, nu sînt schizofren, nu sînt paranoic, nu sînt maniaco-depresiv, nu sînt ţăran, nu sînt reporter, nu sînt american, nu sînt nefumător. Nu sînt ales.

Nu sînt din lumea a treia, nu sînt palestinian, nu sînt armean, nu sînt cecen, nu sînt profesor, nu sînt neînsurat,

nu sînt orfan, nu sînt condamnat la moarte, nu sînt kurd, nu sînt student, nu sînt de profesie, nu sînt din provincie,

nu sînt de la centru.

Nu sînt cerşetor şi nu sînt cloşard.

Nu sînt mason, nu sînt scientolog, nu sînt baptist, nu sînt certat cu nici o disciplină, nu sînt dis(z)ident, nu sînt

muncitor, nu sînt interdisciplinar, nu sînt stîngaci, nu sînt peltic, nu sînt mut, nu sînt rănit, nu sînt gras, nu sînt

chel, nu sînt eurointelectual.

Nu sînt lesbiană, nu sînt urbanist, nu sînt bătrîn. Nu sînt ceva şi am încetat a fi altul.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Proză nouă, în revista Vatra (din rockmanul "Coşmar de librar", în lucru)

La mulți ani, Denisa Comănescu!

Aureliu Busuioc (n. 26 octombrie 1928). Ultimul interviu cu AB, pt. Tiuk