De ziua lui Mikael STANNE, vocalistul Dark Tranquillity, interviul din "Dialoguri metalice" (cdpl)
"Dorința
de a fi original şi diferit a fost întotdeauna foarte puternică",
interviu cu Mikael STANNE,
vocalist Dark
Tranquillity,
realizat de Carmina & Mihail Vakulovski
(traducere: Andra Atodiresei)
- Cântați din 1989, un an
revoluţionar, în care în Est a căzut comunismul. Pentru Dark Tranquillity
mesajul, textul contează la fel de mult ca şi muzica?
- Pentru mine, bineînțeles cuvintele, versurile au o importanţă deosebită,
un sens special, pentru că sunt felul în care pot să mă exprim. De exemplu, în
versuri pun toate lucrurile pe care îmi este incomod să le spun aşa, pur şi
simplu, sau lucrurile care mă irită, care mă fac nervos sau frustrat. Asta pun
în versurile mele, ca să nu trebuiască să fiu nervos tot timpul. Este o
modalitate de refulare, dar nu este neapărat o declarație, nu este un punct de
vedere politic. Adică arunc cu noroi în religie și în organizațiile religioase
și tot felul de alte lucruri asemănătoare, însă este mai mult din frustrare,
din frustrare personală mai mult decât altceva, dar nu a fost niciodată vorba
despre predici sau despre a emite mesaje religioase sau ceva de genu', sunt
doar sentimente personale transpuse în muzică, din acest motiv cred că vom
putea face asta în continuare, pentru că există întotdeauna lucruri care ne
enervează, care să mă facă să cânt, să țip cât mă țin plămânii. Creativitatea
ne impulsionează mai mult ca orice, nu este vorba despre mesaje, vrem să creăm
ceva nou și diferit. Vrem să ne descotorosim de energia negativă, prin muzică.
- Ce faceţi mai întâi, textele sau
melodia?
- Muzica vine prima. Niklas și Martin scriu marea majoritate a melodiilor –
și restul se mai implică, dar cei doi sunt principalii compozitori ai formaţiei
–, şi când ne întâlnim cu toții în sala de repetiții și începem să cântăm,
simțim încotro se îndreaptă melodia, iar când începem să înregistrăm și să
facem demo-uri, atunci este gata melodia și atunci încep să scriu versurile.
- Când consideraţi că o piesă este
gata, numai bună de băgat pe un album?
- De obicei, cam cu două zile înainte să intrăm în
studioul de înregistrare și asta pentru că lucrăm foarte mult... De obicei ne
ia un an să scriem și să înregistrăm, așa că totul este pregătit înainte să
intrăm în studio, dar ne ia mult timp până găsim sunetul fiecărei melodii, până
când totul este acolo unde trebuie să fie, sună bine și conține tot ceea ce noi
dorim să conțină. Eu și Martin Brändström suntem întotdeauna ultimii care
termină, eu scriu ultimele cuvinte chiar înainte să intrăm în studio, iar
Martin își notează notele pentru clape până în ultima zi de înregistrare, dar
așa lucrăm noi. Eu schimb tot timpul, schimb cuvintele, refrenul, versurile...
cam de vreo două milioane de ori înainte să intrăm în studio, până când mă simt
mulțumit, iar când mă simt mulțumit respir adânc, adică este acolo, este gata,
este cea mai minunată senzație din lume, iar după un an de frustrare constantă
și anxietate, și o stare generală proastă, pentru că nu poți dormi din cauza
acestor melodii pe care le ai mereu în cap, să înregistrezi într-un final și
după aceea să stai relaxat și să asculți pur și simplu îţi dă un sentiment
excepţional, acel sentiment că ai realizat ceva și sentimentul de finalitate...
este extraordinar.
- Sunteți pionieri ai stilului
„melodeath” şi regi ai muzicii metal din Gothenburg, chiar inventatorii
stilului numit “Gothenburg Metal”. Prin ce se deosebeşte acest stil de metal-ul
clasic?
- Nu știu cum să explic, pentru că percep lucrurile în alt mod, adică este
singurul lucru pe care știu să îl fac, nu este ca și cum aș fi crescut cu
muzică în orice alt oraș. Înțeleg nevoia de a eticheta lucrurile, pentru că
există foarte multe trupe, din foarte multe zone, cum ar fi în California, în
Bay Area, acolo sunt niște trupe trash care ne-au influențat. Când eram copii
și noi ziceam "Bay Are trash metal" despre formații precum Testament,
Exodus și Metallica. Apoi, dintr-o dată, oamenii au început să numească ceea ce
facem noi scena Gothenburg, iar noi ne întrebam ce se întâmplă, pentru că eram
doar niște prieteni, în trupe diferite, care fac muzică. Nu am considerat
niciodată că Gothenburg este o scenă, – pe atunci eram foarte frustrat pentru
că toți încercam să fim originali, iar ei ne puneau tuturor aceeași etichetă –
, dar acum m-am obișnuit cu ideea. Cred că termenul vine de la faptul că încorporăm
muzicalitate și elemente metal mai netradiționale în metal extrem. Asta am
făcut întotdeauna, adică ne place la nebunie death metal-ul extrem, speed
metal-ul și metal-ul melodic din Germania, așa că putem combina toate acestea.
Vrem extremismul, agresivitatea, nebunia și furia trash metal-ului și a death
metal-ului și muzicalitatea speed metal-ului, iar acea combinație a devenit
unică. Asta am urmărit și noi, am vrut să fim unici, iar de fiecare dată când
scriam ceva și nu ieșea ceva special sau dacă semăna cu ceva ce am ascultat de
la o altă trupă, aruncam totul și o luam de la zero și cred că asta este
valabil și pentru celelalte trupe, At The Gates și In Flames: dorința de a fi
original şi diferit a fost întotdeauna foarte puternică. Elementul comun al
trupelor din zona Gothenburg este faptul că muzica este de calitate, este bine
cântată, bine executată, bine înregistrată şi sună bine. Personal, nu îmi place
eticheta, dar cum văd eu lucrurile, înseamnă că apreciezi metalul de calitate,
care are mai mult decât brutalitate, viteză, care este mai profund... dar ce
știu eu... eu nu etichetez lucrurile... vreau să spun că acum mi se pare OK,
dar la momentul respectiv nu mi se părea la fel.
- Aţi editat multe albume; la care
ţineţi cel mai mult şi de ce?
- Evident că cel mai drag îmi este
"We Are the Void", pentru că am depus multă muncă la el. Anul trecut
am sărbătorit 20 de ani de activitate, iar acesta a fost albumul care a trebuit
să marcheze începutul următorilor 20 de ani și acesta a fost sentimentul pe
care l-am avut: că trebuia să fie atât de special încât să fie o rampă de
lansare pentru ceea ce urmează. Am muncit foarte mult la el și am fost foarte
mulțumiți de rezultat. Îmi place la nebunie. În același timp, albumul care cred
că ne definește cel mai bine, care a pavat drumul pentru tot ce s-a întâmplat
este "The Gallery", care a ieșit pe piață în 1995. Este primul album
pe care am cântat, pentru că înainte de acel album am cântat doar la chitară.
Este primul album care ne-a făcut să ne simțim ca o formație adevărată și ne-a
făcut să credem că ceea ce vom scrie în continuare va fi extraordinar, ne-a
făcut să fim mândri de noi pentru că este primul album care a fost înregistrat
într-un studio bun, la care am avut o copertă bună, în fine... totul a fost
excelent. A fost primul nostru album adevărat și a fost un punct de plecare și
a fost începutul scenei muzicale Gothenburg Metal. În acel an mai multe trupe
au scos albume și așa a luat ființă scena muzicală Gothenburg. Acela este un
album special pentru mine și pentru trupă și cred că pentru mulți fani.
- La Artmania veţi cânta pentru prima
oară în România. La ce vă aşteptaţi de la acest concert?
- Nu știu. Asta este partea interesantă când mergem într-o țară în care nu
am mai cântat. Este o experiență nouă și asta ne place la nebunie, adică mai
sunt încă locuri în lume unde nu am fost încă. Asta e cel mai fain la toată
chestia asta, să mergi într-o țară nouă. Întotdeauna avem îndoieli înainte de
un asemenea concert, însă suntem optimiști. Ne spunem "O să fie OK".
Asta este mentalitatea noastră. Ne asigurăm că vom da ce e mai bun din noi
pentru a face show și pentru a cânta cât mai bine, însă restul depinde de șansă.
Dacă publicul este acolo și noi îl simțim, atunci vom face magie.
- La Sibiu veţi cânta mai mult din
ultimul vostru album sau va fi un fel de best of Dark Tranquillity?
- Toate piesele noastre sunt cele mai bune (râde)... Acum serios, ne vom concentra pe noul album, dar vor fi
și piese mai vechi. Când mă duc să văd un concert, sau la un festival de
muzică, mă gândesc: "Sper să cânte cele mai bune melodii ale lor!”, dar
nici o formație nu face asta, pentru că nu merge. Nu e ca și cum am avea un
catalog în față din care să alegem. Pentru fiecare melodie depunem efort să ne
asigurăm că se aude bine pe scenă. Acest set este pregătit de mult timp, de la
începutul anului, însă este foarte cool, pentru că avem efecte vizuale – Niklas
a creat toate aceste efecte – pregătite pentru fiecare piesă. Lucrurile se
completează reciproc. Niklas a creat o animație specială, pentru fiecare
melodie în parte. Imaginile se schimbă în continuu, însă eu nu apuc să văd
niciodată ce se întâmplă, pentru că totul este pe fundal, dar sper că vă va
plăcea, pentru că știu că lucrează foarte mult la acestea și este uimitor, el
este un artist extraordinar. Este bine să avem și asta, pe lângă ce mai avem şi
ce mai facem pe scenă.
-
Ce formaţii v-au influenţat la începuturi?
- Dacă ar trebui să număr doar o
mică parte din ele, aș spune Kreator, din Germania, muzică trash, o trupă
nemaipomenită, a fost prima muzică extremă pe care am ascultat-o. Când am auzit
"Flag of Hate" în ’86-’87 şi am fost vrăjit. Asta o fost cea mai
extremă muzică pe care am ascultat-o și m-am îndrăgostit de ea instantaneu. De
atunci Kreator a rămas una din trupele mele favorite. Altă trupă este Black
Sabbath din Anglia. Acea voce, acele versuri, acea intensitate și pasiune, acea
atmosferă shakespeariană a versurilor m-a influențat atât de mult încât m-a
determinat să devin cântăreț și compozitor de versuri. Am vrut să cânt ca Miland Petrozza de la Kreator, să cântăm la chitară precum
eroii noștri de la Black Morbid Angel, cu pasiune, cool. Kreator și Sabbath
sunt pentru mine, fără îndoială, trupele care m-au influențat cel mai mult.
- Ce muzică ascultaţi? De exemplu, ce
aveţi acum în MP3?
- Cam toate tipurile de muzică, de la black metal la melodii mai simple. De
exemplu, de dimineață când m-am trezit am ascultat piese de Steve Hogarth și
melodii ale trupei în care cântă, Marilion. Au piese solo și live foarte bune.
Karnivool din Australia, ce cântă un rock progresiv, similar cu cel al
formației Tool, sunt foarte buni. Ascultăm cam de toate. Fiecare membru al
formaţiei are o gamă variată de preferințe muzicale. Nimic nu este interzis. Nu
ascultăm soul sau hip hop, însă ascultăm cam tot ce este de calitate. Am o
pasiune legată de cântăreții buni; este vorba de pasiune pentru muzică, nu
neapărat pentru piese foarte bine cotate. Mi-a plăcut întotdeauna rockul
progresiv, în special cel al anilor '60-'70. Este pasiunea mea.
- Mulţumim, vă aşteptăm din faţa
scenei.
- Perfect!
(interviu făcut
înainte de concertul de la Artmania, 14 august 2010)
Comentarii
Trimiteți un comentariu