Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

  Ioan Moldovan, din „Timpuri crimordiale”, publicate în Revista Tiuk: joi de aprilie Nu vom muri toţi într-o zi dar într-o zi toţi vom muri E unul dintre bancurile de netoţi Pe care din când în când le recit. O, Tomaso Albinoni, iar s-a ivit o după-amiază a unui cer mai gri Decât e blana pe coioţi. Pe când moartea (pardon!) îşi vede de treabă, ea fiind o fiinţă de treabă Având cordon negru sau centură de aceeaşi culoare (?) Muzicală. Gingaşă. Nesimţitoare. Fără mânie şi ură. Nici nu întreabă, nici nu răspunde sub înşelătorul tuturor soare. Ce frumuseţe, câtă groază, ce langoare! ticuri letale Nerăbdător şi nervos, prea nervos, aştept să vină ora plăţilor Şi să mă liniştesc. După care, să mă neliniştesc la loc Văzând noua toamnă, noua iarnă pe cerul fulgerând peste bloc. Pe cer fulgere negre şi brune, pete doar brune printre care Uite şi ţara noastră. În partea cealaltă, la alte etaje, senin, soare, rai şi pâine cu sare Şi acum trebuie să plecăm de ...

  Ioan Moldovan „Nu sunt un fan al muncii cu generaţia ”   (interviu de Mihail Vakulovski)    Domnule Ioan Moldovan, deşi majoritatea scriitorilor din generaţia dvs. s-au făcut cunoscuţi în Bucureşti, dvs. aţi pătruns în elită din afara Bucureştiului, acum fiind considerat unul dintre cei mai importanţi „optzecişti”… Care ar fi deosebirile majore dintre un scriitor din Bucureşti şi unul care activează altundeva decît în capitală, să zicem, în Cluj. Sau în Oradea. E cumva un fel de captatio benevolentiae (sunt ardelean, deşi moldovan, şi am urmat româna-latina la Filologia din Cluj, după clasele umaniste ale Liceului Bariţiu din acelaşi Cluj)? Chiar să fi intrat eu în elită, chiar să fiu considerat (de către cine, cînd, de ce?) unul dintre cei mai importanţi „optzecişti”, şi eu să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (şi foşti colegi de facultate şi de Echinox ) îmi mai spun, aşa, cînd ne întîlnim pe la...

  Fiind ziua lui Titus Știrbu (La mulți ani!), mi-am amintit că în ultimul nr. al revistei Tiuk ! (pe care am făcut-o vreo 20 de ani, dar acest nr. n-a mai putut fi citit, fiind atacat cibernetic) aveam un grupaj de parodii de-ale maestrului basarabean. Iat-o! Lectură plăcută! Titus Ştirbu   Motanul poliglot         M-AM ZIDIT ÎN VERS…   „Trupul meu să-l pun în loc de rimă? Nu se potriveşte, n-o să fină”.                (Leo BORDEIANU)   Am scris un vers cumplit despre smântână, Din trupul meu am pus o rimă – mină.   Am scris de dor, când mă cuprinse dorul, Din trupul meu o rimă-am pus – piciorul.   Am scris şi despre cei ce-mi sapă groapă Şi iar din mine-am smuls o rimă – capul.   Precum Manole-a pus-o-n zid pe Ana, – Aşa-s zidit în vers şi eu cu pana!         ŢINEŢI CONT DE SFATUL MEU… „At...