Postări

„Tu și alte femei” de Dumitru Crudu, Ed. Cartier (fragmentiuk)

Imagine
  Dumitru Crudu „Tu și alte femei” Editura Cartier (fragmentiuk) Beatrice era singură la masa aia de lângă fereastră, iar eu eram singur de un an de zile, dacă nu punem la socoteală și noaptea cu găgăuzoaica aia voluptuoasă, dar eu zic să n-o punem la socoteală, pentru că a fost doar o singură noapte. Silviu, nepotul poetului Emilian Bucov, m-a adus în barul ăsta. Acolo, mi-a spus pe Ștefan cel Mare, înainte de a o cârni la deal, o să putem agăța câte fete o să vrem. La doi pași de barul ăla de pe Mateevici, pe Silviu l-a zbârnâit nevastă-sa, care urla în telefon că s-a răsturnat de pe scaun și și-a rupt mâna, iar el dracu’ știe pe unde umblă. Vin cu salvarea acasă, a potolit-o Silviu, și l-a țârâit la Spitalul de Urgențe pe un medic cunoscut, iar eu am rămas cu el până a urcat în ambulanță, eu, care de un an de zile eram singur. Beatrice era singura femeie din bar, singură, la masa de lângă geam în care i se scurgea imaginea ei vaporoasă, iar eu eram singurul client î...

Gheorghi Gospodinov și alte povestiri

Imagine
  Am scris la Revista Subversiv despre noua carte a lui Gheorghi Gospodinov, apărută la Anansi. World Fiction, o carte faină, scrisă cu plăcere și care se citește cu plăcere. Apoi, e și folositoare și are și puteri miraculoase; de exemplu, o proză din această carte a păstrat o poveste de dragoste, ba mai mult – a transformat-o într-o căsnicie, într-o familie. Povestește, tot în Cuvînt-înainte, chiar autorul: „Cele mai multe scrisori și suspine a suscitat povestirea „Bujori și flori de nu‑mă‑uita”. Cineva mi‑a povestit cum un băiat și o fată au hotărît să rămînă împreună grație acestei povestiri. Băiatul ezita, fata i‑a dăruit cartea, în care pusese un semn exact la pagina unde se găsea istorioara mea. Ea i‑ar fi spus, dacă acum nu se va întîmpla să fim împreună, după un timp s‑ar putea să ajungem precum cele două personaje care, în aeroport, își inventează o viață în doi. Și s‑au căsătorit. Omul își asumă responsabilități neașteptate, iar scriitorul se află sub prezumția de vinovă...

BraShow-ul meu

Imagine
    A făcut prozatorul George Cornilă – la Revista Matca – o anchetă în care întreabă cîțiva scriitori brașoveni de ce este Brașovul unic (probabil că are legătură cu faptul că sub Tîmpa urmează imediat (pe 25-28 sept.) prima ediție a unui festival care se anunță foarte fain, NOD, iar printre organizatori e și George Cornilă. Vedeți aici ce spun despre Bv Bogdan Coșa, Andrei Dósa, Maria Orban, Simona Popescu și Elise Wilk. https://matcaliterara.ro/de-ce-este-brasovul-unic/   Răspunsul meu:   BraShow-ul meu               Pentru mine Brașovul e unic pentru că aici am întîlnit-o pe iubita mea și aici locuim, asta pentru că nu poți scoate ardeleanul din Ardeal, chiar dacă într-o perioadă lucram amîndoi la București, ea la Senat și la Ministerul Învățămîntului, eu – la Institutul Român de Istorie Recentă. Brașovul e unic pentru că aici am făcut Revista Tiuk, prima revistă românească on-line de cu...

„Ochiul negru al fluviului”

Imagine
De ziua Jeanettei Winterson (LMA!) vă recomand noua carte a Jeanettei Winterson,   „Ochiul negru al fluviului. Povestiri cu stafii”, Humanitas Fiction, 2025.  Trad.: Vali Florescu:  „Lumea înseamnă mai mult decît vedem cu ochiul liber”     „Această caligrafie fantomatică avea un aer de regret, de parcă morții ar fi încercat să ne spună ceva ce nu ne pot spune, de parcă limbajul ar fi fost golit de înțeles, lăsînd în urmă doar semne, șoapte, gesturi”.     „Ochiul negru al fluviului. Povestiri cu stafii” de Jeanette Winterson (Humanitas Fiction, 2025, trad.: Vali Florescu) începe cu o introducere deosebit de consistentă despre stafii și fantome și despre prezența lor în lumea reală, imaginară și literară, de la imaginația populară la literatura cultă, de la „Epopeea lui Ghilgameș” (scrisă în 2000 înainte de Hristos!) la Hoffmann, Conan Doyle, Dickens, Daniel Defoe, Poe și pînă la Inteligența Artificială, care tinde să devină Inteligen...

„Istoria albinelor”

Imagine
Noi – oamenii și albinele   „ Noi, apicultorii, ştiam prea bine că nu mierea aducea profitul, ci polenizarea. În lipsa albinelor, agricultura nu avea nici o şansă. Kilometri întregi cu flori de migdali sau cu tufe de afin nu aveau nici o valoare în absenţa albinelor care să transporte polenul de la o floare la alta. Albinele puteau acoperi zilnic o suprafaţă de mai mulţi kilometri, respectiv mai multe mii de flori. Fără albine, florile erau la fel de inutile ca toate participantele la un concurs de frumuseţe. Plăcute la vedere, atîta timp cît ţineau, dar fără nici o valoare în perspectivă. Florile se ofileau şi mureau, fără să facă nici un fruct ”.     Romanul „Istoria albinelor” de Maja Lunde (Humanitas Fiction) începe în viitor, în 2098, în pomii Chinei, pe crengile cărora niște femei pe post de albine polenizează cu mare atenție florile („Asemenea unor păsări mult prea mari, ne balansam pe cîte o creangă fiecare, cu o cutie de plastic într-o mînă și cu un păm...

De ziua lui Răzvan Exarhu (LMA!), un interviu cu Răzvan Exarhu

Imagine
(Foto: Rock FM)  Interviu cu  Răzvan Exarhu,  realizat de Mihail Vakulovski,  apărut în cartea „ Tinerii dintre milenii ”,  Editura Ratio et Revelatio, 2013  „ Despre portretul viu al românului de astăzi ” - Domnule Răzvan Exarhu, băi domnule, cum ţi-a venit ideea acestei expoziţii care se numeşte, atît de frumos, „Kitsch ce-i mai frumos?”, căci, în primul rînd (şi înaintea expoziţiei), merită apreciată această idee, atît de (iar) frumoasă. - Ideea nu e extrem de originală, pentru că ea se poate vedea la tot pasul, ideea îţi poate veni oricînd, dacă ai un pic de bun-simţ sau de, cum să-i spunem, inspiraţie, pentru că multe obiecte de aici sînt pînă la urmă nişte acte artistice, oricît ar fi ele de blamabile, există un act artistic în spatele oricărui obiect din expoziţie. Oamenii au început să vadă că frumosul trebuie înfrumuseţat, că nu e suficient, că trebuie mai mult, şi atunci am ajuns la concluzia că întrucît viaţa devine un prilej de aglomerare ...