Postări

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...

BIBLIDIOTECA

Imagine
 Aflu că azi e și ziua bibliotecarului, așa că postez aici un fragment din romanul meu  BIBLIDIOTECA, apărut la Editura bucureșteană Casa de Pariuri Literare:  https://cdpl.ro/produs/biblidioteca-mihail-vakulovski/   „Uşa cu gratii din spatele bibliotecii. Cadrul se lărgeşte încet, cuprinzînd şi tocul uşii. Apoi – brusc – se mută pe blocul frumos şi măreţ al sediului central al Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, după care – pe Casa Baiulescu, celălalt corp al bibliotecii. Scena următoare se filmează din partea cealaltă a ferestrei, de afară. (...) Pentru bibliotecari cărţile devin, încetul cu încetul, numere – doar numere. După doar cîteva zile de muncă deja începeam nici măcar să nu mă mai uit la denumirea şi autorul cărţii. Cînd m-a întrebat un tip dacă nu ştiu dacă a fost cerută cartea „Craii de Curtea Veche” aproape că m-am aprins, deja mi se părea normal să nu ţin minte ce cărţi au fost comandate, că doar lucrez cu numere, cu atîtea numere.....

De ziua lui Răzvan Petrescu (LMA!) - o super proză de Răzvan Petrescu dintr-o antologie Tiuk!

Imagine
                                                                     Răzvan PETRESCU RUBATO                                                              Într-o după amiază de vineri                                                    (din „ 10 +  (antologie de proză Tiuk!) ” ) A murit tata. Era un om liniştit, puţin mistic, cu două şanţuri adînci de‑o parte şi de alta a nasului, uneori melancolic, iar duminica, la prînz, obişnuia să facă glume. Arunca lingura de supă în direcţia lustrei şi apoi încerca s‑o prindă. N‑o prind...

Ioan Moldovan, din „Timpuri crimordiale”

  Ioan Moldovan, din „Timpuri crimordiale”, publicate în Revista Tiuk: joi de aprilie Nu vom muri toţi într-o zi dar într-o zi toţi vom muri E unul dintre bancurile de netoţi Pe care din când în când le recit. O, Tomaso Albinoni, iar s-a ivit o după-amiază a unui cer mai gri Decât e blana pe coioţi. Pe când moartea (pardon!) îşi vede de treabă, ea fiind o fiinţă de treabă Având cordon negru sau centură de aceeaşi culoare (?) Muzicală. Gingaşă. Nesimţitoare. Fără mânie şi ură. Nici nu întreabă, nici nu răspunde sub înşelătorul tuturor soare. Ce frumuseţe, câtă groază, ce langoare! ticuri letale Nerăbdător şi nervos, prea nervos, aştept să vină ora plăţilor Şi să mă liniştesc. După care, să mă neliniştesc la loc Văzând noua toamnă, noua iarnă pe cerul fulgerând peste bloc. Pe cer fulgere negre şi brune, pete doar brune printre care Uite şi ţara noastră. În partea cealaltă, la alte etaje, senin, soare, rai şi pâine cu sare Şi acum trebuie să plecăm de ...

Ioan Moldovan: „Nu sunt un fan al muncii cu generaţia” (interviu de m.vklvsk)

  Ioan Moldovan „Nu sunt un fan al muncii cu generaţia ”   (interviu de Mihail Vakulovski)    Domnule Ioan Moldovan, deşi majoritatea scriitorilor din generaţia dvs. s-au făcut cunoscuţi în Bucureşti, dvs. aţi pătruns în elită din afara Bucureştiului, acum fiind considerat unul dintre cei mai importanţi „optzecişti”… Care ar fi deosebirile majore dintre un scriitor din Bucureşti şi unul care activează altundeva decît în capitală, să zicem, în Cluj. Sau în Oradea. E cumva un fel de captatio benevolentiae (sunt ardelean, deşi moldovan, şi am urmat româna-latina la Filologia din Cluj, după clasele umaniste ale Liceului Bariţiu din acelaşi Cluj)? Chiar să fi intrat eu în elită, chiar să fiu considerat (de către cine, cînd, de ce?) unul dintre cei mai importanţi „optzecişti”, şi eu să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (şi foşti colegi de facultate şi de Echinox ) îmi mai spun, aşa, cînd ne întîlnim pe la...