Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

    În ultimii săi trei ani de viaţă celebrul scriitor chilian Roberto Bolaño (1953-2003) a lucrat la romanul „2666” şi pe patul de moarte a dat instrucţiuni ca acesta să fie publicat în cinci cărţi diferite, considerînd fiecare parte din „2666” un roman de sine stătător (urmaşii l-au editat într-un singur volum, iar la noi a fost publicat între şase coperte, la Editura Univers, în traducerea Eugeniei Alexe Munteanu). Tocmai am terminat prima parte şi da, „2666. Partea criticilor” e un roman care merita publicat într-o carte aparte. Roberto Bolaño îşi începe cartea brusc, direct şi abrupt, prin caracterizarea celor trei personaje principale, pe care le leagă admiraţia pentru cel mai mare scriitor german al sec. XX, Benno von Archilboldi, candidat permanent la Premiul Nobel pentru Literatură (scriitor inventat de Bolaño). După ce îl descoperă, soarta personajelor e ca şi pecetluită – devin cei mai mari fani ai scriitorului german, îl traduc – fiecare în limba lui, devin profe...

                                 primăvară bolañoiană-n Delta Dunării   deşi foarte atent la căutarea insistentă a lui Archilboldi a celor doi prieteni profesori archilboldieni francezul Pelletier şi spaniolul Espinoza şi absorbit de iubirea lor secretă pentru archilboldioloaga Liz Norton şi de cine-o s-o încalece primul pe englezoaică („şi apoi amîndoi au început să rîdă şi Pelletier a sărutat-o pe Norton pe gură, cu mult tact, şi englezoaica a răspuns cu un alt sărut mai înfocat poate ca urmare a cinei şi a vodcii şi a vinului de Bordeaux, dar care lui Pelletier i s-a părut promiţător şi apoi s-au culcat şi s-au futut timp de o oră pînă cînd englezoaica a adormit”. Espinoza: „şi acum cine o să-i spună lui Pelletier că eu mă culc cu Liz?” Norton „a ieşit pe culoar şi a bătut la uşa lui Pelletier şi apoi la uşa lui...

  Mihail Vakulovski   „Picnic pe gheață”   Andrei Kurkov este un scriitor și regizor ucrainean contemporan destul de popular în străinătate, tradus în cel puțin 36 de limbi, deținătorul premiului Золоті письменники України /Scriitorul de Aur al Ucrainei/2012, premiat în Franța cu Ordre national de la Légion d'honneur , în fine, mare luptător pentru Ucraina, ceea ce e foarte important de cînd Rusia putinistă a invadat țara vecină. Mi-am zis să fac cunoștință cu Andrei Kurkov mai întîi prin romanul care l-a consacrat peste hotare, prima carte a unui scriitor din fosta URSS care a ajuns pe lista celor mai bune bestseller-uri europene, „Пикник на льду”/„Picnic pe gheață”, și am ascultat – vrăjit – audiobookul (iar acum ascult un alt roman de Kurkov, care e chiar continuarea acestui roman, „Закон улитки”/„Legea melcului”). „Picnic pe gheață” s-a tradus în franceză „Le Pingouin”, în germană „Picknick auf dem Eis”, în engleză „Death and the Penguin”, iar la noi a apăru...

De ziua lui Adrian Despot, artist extraordinar, vocalistul formației Vița de Vie, îmi amintesc că mi-a plăcut mereu de el și de formația lui (și am fost la n concerte de-ale lor, toate cele din Brașov etc.). Ascult dintotdeauna Vița de Vie, deși nu mi-au plăcut versurile lor pînă la albumul în care cîntă „să nu vinzi nimic, nici măcar, nici măcar cuvinte, (...) toată lumea vinde”, ăla e un album matur din toate punctele de vedere, inclusiv literar,  e un album cu texte minunate, Adrian, felicitări! Și La Mulți Ani!  & un interviu de demult, din altă viață:  -  Salutare, Adrian. Sunteţi în turneul VIŢA DE VIE Spunk Tour (vă aşteptăm cu nerăbdare la Braşov, unde ne-am bucurat de spectacolele voastre de mai multe ori, şi la Rockstadt, şi-n Piaţa Sfatului. …În spirit de glumă: cîte zile ne-au mai rămas de aşteptat?:))). Ce înseamnă, mai concret, acest turneu „spunk”? - Viţa de Vie Spunk Tour este rodul prieteniei între Viţa de Vie şi Spunk, un atelier de cultură urba...

  Ceva de vis!               „Acel ceva” e ultima carte de poezie a lui Czesław Miłosz (apărută la noi la Editura Tracus Arte, în minunata traducere a lui Constantin Geambaşu), scrisă la bătrînețe, cum a fost creată și opera poetică a lui Kavafis. Czesław Miłosz are „acel ceva” care te prinde (sau probabil că pe alții îi respinge, deși nu văd ce-ar putea declanșa asta, doar poate invidia) din prima. Are și stil („Falsitatea sentimentelor se resimte în falsitatea rostirii. / Prețuiesc prea mult stilul pentru a risca”), și știința scrierii, dar acel ceva al lui e substanța. O poezie care conține, spune, transmite foarte mult(e), care te pune pe gînduri, te face să oprești clipa și să-ți amintești, să meditezi, să recitești. Poți să recitești primul poem al cărții, cel care îi dă titlul, de mai multe ori – și trebuie să faci exercițiul ăsta, nu numai fiindcă e foarte bun, ci și pentru că e un poem manifest, un poem care te ...

               Înăuntru – afară e o temă foarte generoasă. Poți fi înăuntru sau în afară în mai multe feluri, poți fi înăuntru sau în afară și din punct de vedere psihic, și din punct de vedere fizic, iar unde e înăuntru pentru cineva, pentru altcineva poate fi chiar în afară. Omul fiind sub vremi dintotdeauna, uneori social-politicul îi scoate pe toți în afară, în afara localității natale, în afara zonei de confort, în afara vieții uneori. Mi se pare extraordinar momentul de durere și disperare prins de Nicolai Lilin în „Educaţie siberiană”, roman ecranizat la Hollywood, cînd se întîlnesc două trenuri venind din direcții opuse și toți oamenii din ele plîng în hohote. Unii sînt luați cu forța din Siberia și deportați în Moldova/Transnistria, ceilalți sînt ridicați din Moldova și deportați în Siberia, pentru fiecare om în parte fiind cum nu se poate mai cumplit, cînd s-ar fi putut întîmpla să fie pentru fiecare cît de bine se poate – și ast...