Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

  Minunata idee a Nicoletei Dabija de a aduna o antologie de amintiri despre super poetul Emil Brumaru a fost fructificată datorită Editurii Muzeelor Literare din Iași şi se numeşte „Să fim anonimi ca dovlecii. Povești cu Emil Brumaru”. O carte care i-ar fi plăcut – cu siguranţă – şi lui Emil Brumaru, cititor în…drăgostit (eram să scriu „înrăit”), chiar dacă de cîteva ori ar fi ridicat una din sprîncene, mai ales cînd unii autori ai textelor au grijă să-şi ridice mai întîi lor ode, povestind despre personajul principal (dar sunt convins că i-ar fi înţeles şi pe ei). O carte tare frumoasă, despre un poet imens şi un om veşnic viu, un om al cărţii şi al cărţilor – şi la propriu, şi la figurat. Mulţi prieteni menţionează că era omul librăriilor (avem şi mărturiile cîtorva librari), iar acasă avea doar cîteva cărăruşe, în rest cărţile ocupau tot locul – şi la verticală, şi la orizontală. Chiar în ultimul an al lui Brumaru pe-aici, Humanitas a premiat – cu cărţi, fireşte! – primii trei prie

„Vara în care mama a avut ochii verzi”   Nu ştiam nimic despre Tatiana Țîbuleac cînd am văzut „Vara în care mama a avut ochii verzi”, primul ei roman, apărut la Editura Cartier, cu o recomandare a lui Radu Vancu pe coperta a IV-a! Dar a fost suficient să arunc un ochi în carte (metodă descoperită în copilărie, în biblioteca părinţilor – citesc începutul şi sfîrşitul şi aşa hotărăsc dacă merită să fie citită cartea) ca să n-o mai pot lăsa din mîini, iar Tatiana Țîbuleac să devină una din scriitoarele mele preferate din generaţia tînără. „Vara în care mama a avut ochii verzi” e un roman foarte bun, scris impecabil, care se citește cu interes maxim şi care probabil că va avea succes şi-n străinătate. Un pictor foarte bine cotat (tablourile lui se vînd pe sume colosale), dar cu probleme psihice (îi vine dintr-o dată să lovească pe cineva, pe oricine) și fizice (într-un scaun cu rotile, după un accident) e sfătuit de psihiatrul său să scrie, în scopuri terapeutice (exact așa a început

  De Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului în România - un existem din "Riduri", scris după un interviu pe care l-am făcut pentru “ Holocaustul evreilor români (Din mărturiile supravieţuitorilor) ”. LASLAU GRUN spune: Şocul pe care nu pot să-l uit ţine de un caz din vara lui 1943, cînd am fost dat afară din ştrandul – un ştrand foarte frumos – din Reghin, oraşul în care m-am născut. Într-o zi de duminică, erau şi cîţiva Hitler-ugen acolo, ne-au scos afară din ştrand, eram mulţi, erau destul de mulţi evrei în Reghin, ne-au scos afară fiindcă, ne-au spus, este inadmisibil să se scalde în acelaşi bazin arienii cu evreii, ne-au spus. După aceea un alt şoc am primit cînd m-am dus la medicul şcolii. Trebuia să-mi dea scutire de la educaţia fizică, pentru că-mi fuseseră scoase amigdalele. Avea un cabinet medical în oraş şi pe uşa cabinetului era scris Nu consult cîini şi evrei. Astea sînt nişte lucruri care au intrat mult în sufletul meu şi au rămas pînă astăzi, mi le amintes