Poezii de Bogdan Ghiu
(Foto: Mihai & Ion Barbu) Poem Ceilalţi scriu încă. Iar tu ai şi terminat. Lecţie Mai întîi de toate am învăţat să mă dau la o parte, să las locul gol, să fac loc lucrului. Lucrul este locul meu, gol. Locul părăsit de mine, îmbrăţişat, din care am reuşit să mă smulg (temporar, căci cine îşi poate părăsi cu adevărat locul, tot ce poate avea?). Mă dau la o parte şi mă gîndesc la locul meu, gol. Privesc în gol, în golul meu, făcut de mine. Gol, ca adjectiv, e tot locul. Golul, ca substantiv, e locul lăsat acum de mine, locul în care eu nu mai sînt. Golul este creaţia mea. Tot ce pot, pe lume, face. „Cal singur pe autostradă” Lui Bedros Horasangian Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Ce propoziţie teribilă, aici, în susul paginii, de unde totul va curge, la capătul unui coridor lung care duce afară. E cu spatele sau cu faţa? Intră sau iese? La capătul unui coridor lung care aduce la mine. Un om singur se gîndeşte la alt om singur