Un ceai cu Matei Vişniec sau Despre starea vremii la noapte cînd singurul locuitor al oraşului se va întîlni cu ultimul turist posibil
Un ceai cu Matei Vişniec sau Despre starea vremii la noapte cînd singurul locuitor al oraşului se va întîlni cu ultimul turist posibil „ Sînt singurul locuitor al oraşului nu vă sfătuiesc să luaţi masa cu mine” „ Nimeni nu poate nega faptul că în dimineaţa elaborării teoremei lui Pytagora în Univers era vreme frumoasă” Chiar dacă n-ar fi fost unul din cei mai importanţi poeţi optzecişti, Matei Vişniec ar fi rămas cu siguranţă în istoria literaturii prin dramaturgia pe care a scris-o şi care îi ridică numele lîngă cel al lui Eugene Ionesco, atît de singur. Nimeni însă nu poate să ştie dacă Matei Vişniec ar fi ajuns acesta pe care îl cunoaşte acum tout la monde dacă n-ar fi scris cele trei cărţi de poezie – La noapte va ninge (Editura Albatros , Bucureşti, 1980) , Oraşul cu un singur locuitor (Editura Albatros , Bucureşti, 1982) şi Înţeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească , Bucureşti, 1984), pe care le consider fundamentale pentru cariera sa liter
