Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

De ziua lui  Matei Vişniec (La mulţi ani!) - o selecţie din poeziile sale, pe care-am făcut-o cînd lucram la teza de doctorat, "Portret de grup cu generaţia "optzeci" (Poezia)". Lectură plăcută!  Matei Vişniec                         Întîmplări în gara oraşului   Nimic nu e mai frumos decît să te plimbi toamna printr-o gară înaltă călătorii stau liniştiţi pe valizele lor înţeleptul îi priveşte cu milă printr-un ochean   bărbaţii ascunşi în sălile de aşteptare îşi numără pe furiş ţigările din tabachere toate trenurile vin şi pleacă la ora unu toate ceasurile cîntăresc împreună 30 de kilograme   eu mă aşez la o masă în restaurantul gării şi cer un măr tăiat în felii subţiri la difuzorul peronului cineva recită ultima parte din Mahabharata un călător singuratic îmi cere permisiunea de a se aşeza la masa mea eu îl privesc o vreme şi spun plictisit nu                                O dimineaţă în parc   În dimineţile tă

  Muhammad Ali (născut pe 17 ianuarie 1942)                 Parţial showman, parţial manager, dar în primul rând un mare campion, Muhammad Ali a fost în box – nu, mai exact – în istoria omenirii, un adevărat simbol, mereu în fruntea fanilor săi la propriile ieşiri – şi aşa a fost şi-n anii şaizeci, şi-n anii şaptezeci.             Apărând pe scenă într-o perioadă în care nu se prea auzea nimic despre campionii mondiali de box la categoria grea, aşa cum, de fapt, nu se auzea nimic nici despre ceilalţi boxeri, acest tânăr, care în prima parte a vieţii sale s-a numit Cassius Marcellus Clay, a demonstrat că farmecul personal atrage la fel de mult precum talentul, devenind doar în trei ani figura cea mai populară şi mai strălucitoare din lumea sportului. El avea grijă de imaginea sa exact ca un actor de carnaval şi considera că celebritatea e o proprietate personală în aşa măsură, încât s-a autodefinit The Greatest , titlu pe care mulţi erau gata să-l atribuie acestui luptător, după

Leo Butnaru e unul din cei mai buni şi prolifici scriitori basarabeni, poet foarte bun, traducător neobosit. La un moment dat am adunat un nr. întreg Tiuk! dedicat lui Leo Butnaru, ocazie cu care am făcut şi interviul ăsta:   „ RUPEREA DIN CLIŞEU, NESOMNUL IDEAŢIEI ”, interviu cu Leo BUTNARU, realizat de Mihail VAKULOVSKI   – Domnule Leo BUTNARU, sunteţi vestit în România ca unul din cei mai mari specialişti în avangardă, dar şi ca un poet excepţional. Dvs. cu ce vă mândriţi mai mult, ce vă pare mai important pentru dvs.? – În ce mă priveşte, nu cred că e cazul să o fac pe ţanţoşul, dar sunt conştient şi convins că relaţiile cu avangarda, ca neastâmpăr-neanchilozare şi căutare creatoare perpetue, peste secole (iată, au trecut deja 100 de ani de la manifestele gen „O palmă dată gustului public”, actuale, vă asigur, şi astăzi), că aceste relaţii, ziceam, (îmi) sunt fireşti, naturale şi... mutual nu că avantajoase, ci generoase. Pentru că am editat 2 volume de avangardă, format