Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

    Deși mi-am cumpărat toate cărțile lui Serhii Jadan, publicat la noi de Editura Cartier, „Arabescuri. Povestiri noi” (traducere de Maria Hoșciuc) e prima carte de-a sa pe care o citesc (am mai ascultat audiobook-ul „Depeche Mode”, citit de Jadan în limba ucraineană). Serhii Jadan este scriitor și muzician ucrainean, vocalistul formației rock „Jadan and the Dogs”, versurile sale fiind cîntate și de alte trupe ucrainene, mare activist pentru pace, care acum își apără patria cu arma în mîini de invadatorii putiniști, dar și în scris, co-fondatorul organizației Serhii Jadan Charitable Foundation, prin care oferă ajutor umanitar orașelor din prima linie de război. Vă spun din start că mi-a plăcut foarte tare „Arabescuri”, cartea sa de proză scurtă; mi-a părut rău că s-a terminat așa repede, dar totodată mi-am zis că astfel de cărți mi-ar plăcea să citesc – concentrate, concrete și pline de nerv și substanță. Cartea e scrisă pe front, unde Serhii Jadan zice că e fericit dacă a...

              Pe malul aceleiaşi mări, da-n Bulgaria, citesc din „Aceeaşi mare” de Amos Oz (Humanitas Fiction, 2021, trad.: Marlena Braester): „zăpada îmi aminteşte de poveştile bulgăreşti pe care mama mi le / povestea cînd eram mic”. „Aceeaşi mare” este cartea de suflet a lui Amos Oz, cartea la care scriitorul a ţinut cel mai mult: „Am scris această carte cu tot ceea ce am. Limbaj, muzică, structură… Dintre toate, mi-e cea mai apropiată. Aproape de mine, aproape de ceea ce am dorit întotdeauna… Am mers cît de departe am putut”. Carte tradusă în peste 20 de țări, după care s-a făcut şi o dramatizare (Tel Aviv), adaptată ca operă (Bari, Italia), cîştigătoare a premiului francez WIZO. Cînd deschizi şi răsfoieşti prima dată cartea, ai impresia că e un volum de poezie, dar îţi dai seama imediat că Amos Oz îşi construieşte cartea ca pe un roman, dar din texte poetice, aşa cum în „Scene de viaţă campestră” a creat un roman din pr...

  „M-a făcut mama existențialist”   „Lucrurile nelămurite din noi sînt ca bolile netratate la timp. (...) Înțelegerea de sine, oricît de întîrziată și de dureroasă, aduce cu ea ușurare și împăcare”.             Dacă Dan Coman ne dăruiește, prin „Lipsa de greutate a lumii”, cartea bărbatului la 50 de ani, Constantin Cheianu ne face cadou cartea bărbatului la 64 – „M-a făcut mama existențialist: jurnal, memorii, confesiuni” (Editura Cartier, 2025)! Și Dan Coman, și Constantin Cheianu își privesc și analizează viața onest, sincer, la rece, înțelegînd și conștientizînd că îmbătrînesc și cea mai mare parte a vieții a rămas în spate, iar aceste două cărți sînt extraordinare, de citit neapărat! Recunosc că mă obișnuisem cu prozatorul Constantin Cheianu, care a publicat în ultimii ani cîteva volume de proză care se află în raftul meu cu cărțile preferate, din spatele biroului la care scriu, iar acum avem și autobio...

    În ultimii săi trei ani de viaţă celebrul scriitor chilian Roberto Bolaño (1953-2003) a lucrat la romanul „2666” şi pe patul de moarte a dat instrucţiuni ca acesta să fie publicat în cinci cărţi diferite, considerînd fiecare parte din „2666” un roman de sine stătător (urmaşii l-au editat într-un singur volum, iar la noi a fost publicat între şase coperte, la Editura Univers, în traducerea Eugeniei Alexe Munteanu). Tocmai am terminat prima parte şi da, „2666. Partea criticilor” e un roman care merita publicat într-o carte aparte. Roberto Bolaño îşi începe cartea brusc, direct şi abrupt, prin caracterizarea celor trei personaje principale, pe care le leagă admiraţia pentru cel mai mare scriitor german al sec. XX, Benno von Archilboldi, candidat permanent la Premiul Nobel pentru Literatură (scriitor inventat de Bolaño). După ce îl descoperă, soarta personajelor e ca şi pecetluită – devin cei mai mari fani ai scriitorului german, îl traduc – fiecare în limba lui, devin profe...

                                 primăvară bolañoiană-n Delta Dunării   deşi foarte atent la căutarea insistentă a lui Archilboldi a celor doi prieteni profesori archilboldieni francezul Pelletier şi spaniolul Espinoza şi absorbit de iubirea lor secretă pentru archilboldioloaga Liz Norton şi de cine-o s-o încalece primul pe englezoaică („şi apoi amîndoi au început să rîdă şi Pelletier a sărutat-o pe Norton pe gură, cu mult tact, şi englezoaica a răspuns cu un alt sărut mai înfocat poate ca urmare a cinei şi a vodcii şi a vinului de Bordeaux, dar care lui Pelletier i s-a părut promiţător şi apoi s-au culcat şi s-au futut timp de o oră pînă cînd englezoaica a adormit”. Espinoza: „şi acum cine o să-i spună lui Pelletier că eu mă culc cu Liz?” Norton „a ieşit pe culoar şi a bătut la uşa lui Pelletier şi apoi la uşa lui...