Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

            Mihai Mateiu a debutat cu volumul de proză scurtă „oameni” (2011), bestseller Casa de Pariuri Literare, iar „În creștere” (Trei, 2023) este cea de-a doua sa carte, care adună între coperte alte patru proze scurte. Primul text din carte, „debut & post”, e despre adolescență și angoasele ei, despre stările prin care trece un adolescent dintr-o familie distrusă, tată alcoolic („taică-meu alunecase de prea mult timp și prea adînc în beția lui continuă, ca să-l mai poată salva cineva”), mamă cu o singură grijă – să n-o facă de rîs în oraș („Maică-mea abia dacă-mi mai vorbea, o făcusem de rîs în tot orașul . De parcă nimeni din orașul ăla amărît n-ar fi avut altă treabă! Oricum, mi se rupea de rușinea și de așteptările ei, care n-aveau nimic de-a face cu mine. Cum să știu ce vreau să fac în viață și care-mi sînt prioritățile dacă n-aveam nicio idee despre sensul nenorocitei ăsteia de vieți, condamnată din start la moa...

  Fotografia de pe coperta volumului de debut,  „Nemuritor în păpușoi”, Editura Art, 1997.  Autor: Oleg Kaneev Mi-a zis Mugur Grosu c-ar fi fain să culeg din cărțile mele de poezie existemele, scrise acasă, de ziua mea de naștere, și să le public într-un volum. Ideea este inspirată, bună; totuși, nu cred c-o să le public într-un volum aparte, dar, fiindcă îmi place să fac – de ziua mea – cadouri, selectez poemele astea aniversare din cele mai recente două volume de poezie ale mele PENTRU VOI! Lectură plăcută!       sîngele meu într-adevăr roşu   am privit un documentar despre viaţa lui Vîsoțki şi-am ieşit să-mi fac o cafea cînta Metallica sub nuc fratele se antrena KI-AI nuca a respins cuţitul care-a intrat în mînă mi-a tăiat a treia parte din linia vieţii peste 14 zile voi împlini 26 de ani sînt tînăr şi nu vreau să trăiesc atît de mult       30   abia împlinisem 30 exact de cîteva ore ...

            Cînd a fost anunțată o carte inedită de Gabriel García Márquez, unul din scriitorii mei preferați din adolescență, reacția mea publică a fost asta: „ Pentru mine e o mare bucurie să aflu că va mai apărea un roman de Gabriel García Márquez, dar omul a scris la romanul ăsta, numit „En agosto nos vemos”/„Ne vedem în august”, suferind de demență, înainte de moarte, și a lăsat vorbă fiilor săi Rodrigo García şi Gonzalo García Barcha să nu-l publice în nici un caz, că nu l-a scris pentru a fi editat, ci doar ca exercițiu hedonist & terapeutic. Și ce fac personajele Rodrigo García & Gonzalo García Barcha? Să vedem... Chiar dacă va fi (și sper că e) un roman foarte bun, nu l-ați ascultat pe tata, copii! ”             Ei, iată că s-au împlinit cei zece ani de la moartea lui Márquez, cînd a fost programată lansarea cărții – în aceeași zi – în toată lumea hispanică ...

  Interviul cu Serj Tankian, de ziua lui. Cartea care-l cuprinde se numeşte „Dialoguri metalice" de Carmina și Mihail Vakulovski şi a apărut la CDPL. Foto: Carmina „Îmi place mai mult să cînt în Europa decît în America de Nord, dar Europa de Est este locul meu preferat pentru a susţine concerte”, interviu cu Serj Tankian (vocalist System of a Down) (traducere de Andra Atodiresei) - Sînteţi în primul dvs. turneu solo, care se numeşte precum albumul – „Elect The Dead”. Cît de diferite sînt concertele dvs. de acum în comparaţie cu cele cu System of a Down? - Cu „Elect the Dead” am mai fost un an şi jumătate sau doi ani în turneu, în 2007 şi 2008. Acest turneu, care este pentru următorul album, „Imperfect Harmonies”, este diferit faţă de turneul „Elect the Dead”, iar turneul „Elect the Dead” este foarte diferit de turneele System of a Down. - Am ascultat „Elect The Dead” de nenumărate ori pentru armoniile lui perfecte, dar următorul dvs. album solo se numeşte „Imperfect Harmonies”. Cu...

        Humanitas Fiction a publicat două cărţi de proză scurtă care-mi plac foarte mult, scrise de tînărul scriitor israelian Etgar Keret – „Și, deodată, cineva bate la ușă” (2018) & „Haide, zboară odată” (2021). „Și, deodată, cineva bate la ușă” te cucereşte din prima prin umorul fin şi ironia sa unică, pe care le păstrează, fireşte, şi-n „Haide, zboară odată”, volum mai puţin unitar, dar şi mai serios, cartea fiind şi despre Holocaust (Etgar Keret fiind copilul unor supravieţuitori ai Holocaustului), oricît de umoristice şi abstracte sînt situaţiile prin care trebuie să treacă personajele. Aici Etgar Keret exploatează mai mult stările interioare decît situaţiile (ciudate-n care-şi aruncă şi aici personajele, ce-i drept – „nimic nu-i mai ciudat decît să auzi un chinez vorbind ebraică”). De exemplu, în proza care dă titlu cărţii fiecare personaj trece prin cu totul alte stări în comparaţie cu ceilalţi – şi asta legat de aceeaşi faptă. „Haide, zboară odată” e des...