Postări

„Scrisul ca un cuțit”

Imagine
  „o carte nu este niciodată gata cînd vrei tu.”   Frédéric-Yves Jeannet, scriitor mexican vrăjit de scrisul Anniei Ernaux (Premiul Nobel pentru Literatură 2022), o provoacă pe scriitoarea franceză la un dialog care are loc exclusiv on-line, prin e-mail, făcut fără grabă, timp de un an, după o coresponedență mai lungă („De șase ani, eu și Frédéric-Yves Jeannet, care trăiește în Statele Unite, întreținem o corespondență în același timp constantă și rară” – Annie Ernaux). Rezultatul e cartea „Scrisul ca un cuțit”, apărută la noi la Anansi. World Fiction, în traducerea Mădălinei Ghiu. „Interviul, ca și alte genuri așa zis „minore“, mi s-a părut întotdeauna capabil să dezvăluie, sub efectul unei solicitări externe, ceea ce în opera examinată rămîne adesea implicit; capabil să deschidă, poate, cîteva ferestre noi. În cel mai bun caz, această formă poate duce chiar pe cărări pe care opera nu le urmează. De aici și acest vechi proiect, căruia Annie Ernaux i s-a dedicat cu bunăvoi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cine am fost (mărturii ale victimelor Holocaustului din România)

Imagine
  De Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului în România anunț apariția noii mele cărți, care e de interviuri cu supraviețuitorii Holocaustului. Se numește „Cine am fost (mărturii ale victimelor Holocaustului din România)” și a apărut la Editura Prut (redactor șef – Moni Stănilă). E a doua mea carte publicată la Chișinău, după volumul de debut – „Nemuritor în păpușoi”, apărut la Editura Arc.     Despre carte, pe scurt: „Cine am fost (mărturii ale victimelor Holocaustului din România)” de Mihail Vakulovski e un volum de interviuri cu supraviețuitorii Holocaustului din cel de-al Doilea Război Mondial, cînd naziștii germani au încercat exterminarea evreilor. Cartea e compusă din două părți, în prima parte sînt interviuri cu evreii români supraviețuitori ai lagărelor de exterminare din Est, din Transnistria, iar în partea a doua – interviuri cu evreii români din Ardealul de Nord, supraviețuitori ai lagărelor de exterminare din Vest, din Germania și teritoriile ocupa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Kașpirovskii din „Tovarăși de cameră”

Imagine
  Aflu întîmplător că azi a murit Anatolii Kașpirovskii, medic psihoterapeut rus de origine ucraineană, doctor în medicină, fost deputat în Duma de Stat a Rusiei, Maestru în Sport al URSS la atletică grea, hipnotizor și vindecător foarte controversat, extrem de popular în URSS. Am dat o căutare în romanul meu „Tovarăși de cameră. Student la Chișinău”, unde nu putea să lipsească personajul:   „Prima şi ultima vară studenţească au fost marcate & încadrate de Campionate Mondiale de Fotbal şi asta a fost o mare bucurie, mare noroc. În prima şi-n ultima sesiune, fizi zicea că el trăieşte de la un campionat mondial de fotbal la altul şi că trăieşte doar pentru fotbal. Iar cînd juca „Zimbru” săream gardul la Stadionul Republican, te uitai în părţi şi dacă nu erau poliţişti săreai, apoi ieşeai printre oameni şi intrai pe stadion, mai greu era cînd juca echipa naţională, dar nu imposibil. Şi la anul I şi la anul V ne-am uitat la televizorul color şi mare al căminului la CM. La ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lecția de viață

Imagine
  Imediat după ce-am terminat o carte în care personajul principal e orb, dar n-a fost așa chiar dintotdeauna („Ploaia înainte să cadă” de Jonathan Coe), citesc o carte în care personajul principal nu vorbește, dar n-a fost așa dintotdeauna. Mi-am amintit de cartea precedentă cînd profesorul de greacă veche o întreabă pe studenta lui mută dacă n-a vorbit niciodată.             Începutul romanului „Lecția de greacă” de Han Kang, fiindcă despre acest roman e vorba, este unul din acele începuturi memorabile de roman, de care-ți tot amintești după ce termini cartea: „ O lamă rece ne desparte , ar fi cerut Borges, cu limbă de moarte, să i se inscripționeze pe piatra funerară. I-a cerut acest epitaf Maríei Kodama, frumoasa și tînăra sa secretară, care provenea dintr-o familie mixtă, cu origini japoneze, și cu care se căsătorise pe cînd avea aproape optzeci și șapte de ani. Tînăra i-a rămas alături în ultimele trei luni de viață. ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

„În creștere”

Imagine
            Mihai Mateiu a debutat cu volumul de proză scurtă „oameni” (2011), bestseller Casa de Pariuri Literare, iar „În creștere” (Trei, 2023) este cea de-a doua sa carte, care adună între coperte alte patru proze scurte. Primul text din carte, „debut & post”, e despre adolescență și angoasele ei, despre stările prin care trece un adolescent dintr-o familie distrusă, tată alcoolic („taică-meu alunecase de prea mult timp și prea adînc în beția lui continuă, ca să-l mai poată salva cineva”), mamă cu o singură grijă – să n-o facă de rîs în oraș („Maică-mea abia dacă-mi mai vorbea, o făcusem de rîs în tot orașul . De parcă nimeni din orașul ăla amărît n-ar fi avut altă treabă! Oricum, mi se rupea de rușinea și de așteptările ei, care n-aveau nimic de-a face cu mine. Cum să știu ce vreau să fac în viață și care-mi sînt prioritățile dacă n-aveam nicio idee despre sensul nenorocitei ăsteia de vieți, condamnată din start la moa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

10 august

Imagine
  Fotografia de pe coperta volumului de debut,  „Nemuritor în păpușoi”, Editura Art, 1997.  Autor: Oleg Kaneev Mi-a zis Mugur Grosu c-ar fi fain să culeg din cărțile mele de poezie existemele, scrise acasă, de ziua mea de naștere, și să le public într-un volum. Ideea este inspirată, bună; totuși, nu cred c-o să le public într-un volum aparte, dar, fiindcă îmi place să fac – de ziua mea – cadouri, selectez poemele astea aniversare din cele mai recente două volume de poezie ale mele PENTRU VOI! Lectură plăcută!       sîngele meu într-adevăr roşu   am privit un documentar despre viaţa lui Vîsoțki şi-am ieşit să-mi fac o cafea cînta Metallica sub nuc fratele se antrena KI-AI nuca a respins cuţitul care-a intrat în mînă mi-a tăiat a treia parte din linia vieţii peste 14 zile voi împlini 26 de ani sînt tînăr şi nu vreau să trăiesc atît de mult       30   abia împlinisem 30 exact de cîteva ore ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

„Ne vedem în august”

Imagine
            Cînd a fost anunțată o carte inedită de Gabriel García Márquez, unul din scriitorii mei preferați din adolescență, reacția mea publică a fost asta: „ Pentru mine e o mare bucurie să aflu că va mai apărea un roman de Gabriel García Márquez, dar omul a scris la romanul ăsta, numit „En agosto nos vemos”/„Ne vedem în august”, suferind de demență, înainte de moarte, și a lăsat vorbă fiilor săi Rodrigo García şi Gonzalo García Barcha să nu-l publice în nici un caz, că nu l-a scris pentru a fi editat, ci doar ca exercițiu hedonist & terapeutic. Și ce fac personajele Rodrigo García & Gonzalo García Barcha? Să vedem... Chiar dacă va fi (și sper că e) un roman foarte bun, nu l-ați ascultat pe tata, copii! ”             Ei, iată că s-au împlinit cei zece ani de la moartea lui Márquez, cînd a fost programată lansarea cărții – în aceeași zi – în toată lumea hispanică ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe