Floricele pentru bunica

(1)

cînd a murit bunica
era joi
şi-o iubeam ca şi acum

aveam educaţie fizică
şi susţineam proba de rezistenţă
şase kilometri
pe atunci distanţa mea preferată

deşi eram 20 de băieţi în clasa a VII-a „B”
majoritatea foarte buni sportivi
i-am lăsat în spate mai mult de un kilometru
parcă cineva mă mîna din urmă
ca să ajung primul la linia de finiş
unde secretara şcolii mi-a spus pe un tot grav
să mă duc repede acasă
„a murit bunică-ta”
nu! nu are cum să moară bunica



(2)

cînd am intrat în casa bunicilor
era prea multă lume
nu ţin minte să fi întîlnit pe cineva
bunica – în dormitorul
unde am crescut primii mei ani
sicriul – între cele două ferestre
bunicii îi plăcea lumina foarte tare
poveştile ei ciudate şi dure erau fermecătoare
m-am dus la bunica
am aruncat rublele de pe ea
şi am apucat-o de mînă



(3)

cînd o duceau spre cimitir
şi ne-am oprit la şcoală
a sunat clopoţelul
atunci bunica a deschis o pleoapă
şi a zîmbit cu colţul gurii

directorul a vorbit mult despre bunica
pînă ieri se urau
acum povesteşte însufleţit
cît de bună era Maria Andreevna ca om şi învăţătoare

fotograful imortaliza totul
n-am intrat în nici un cadru



(4)

cînd tata mama mătuşa unchiul şi celelalte neamuri
îşi luau rămas bun de la bunica
azvîrlind cîte-un pumn de pămînt în groapa
unde bunica mea se ascundea de mine
unul dintre ei mi-a şoptit
să arunc şi eu o mînă de ţărînă
„aşa-i obiceiul”

mama mi-a spus mai tîrziu
că atunci mi-am smuls toate „legăturile” de la braţ
(„aşa-i obiceiul” – înmormîntare cu legături)
şi le-am aruncat furios în mormînt



(5)

după moartea bunicii
bunicul are grijă de florile sădite de bunica şi de păsările rămase de la ea
„am 18 găini şi jumătate” zice
bunicii îi plăceau mult găinuşele de munte
toate găinuşele ei pitice şi strălucitoare erau Aluţa
cocoşeii – Petruşca
mîţele – Muraşca
motanii – Feghiuşca

bunicul a transformat dormitorul în sufragerie
şi a înşirat peste tot fotografii cu bunica
bunica tînără bunica elevă bunica şcolăriţă
bunica mireasă bunica la vîrsta femeii lui Balzac
ultima fotografie cu bunica
alte fotografii cu ea

toate aceste bunici ale mele privesc
cum la Paştele Blajinilor ne întîlnim acolo cu toţii
şi ne certăm

avem şi noi acasă
– şi mătuşa şi unchiul –
cîte o Muraşca şi un Fedea un Petea şi o Ala

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Proză nouă, în revista Vatra (din rockmanul "Coşmar de librar", în lucru)

La mulți ani, Denisa Comănescu!

Aureliu Busuioc (n. 26 octombrie 1928). Ultimul interviu cu AB, pt. Tiuk