Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău

            Dacă ţi-aş recomanda vreun profesor de-al meu de la Chişinău? Ei, nu mi-e greu să-ţi răspund la întrebarea asta. După primele ore cu Eugen Coşeriu i-am sunat pe părinţi şi le-am spus să-l trimită imediat la mine pe frate-meu, cu şase ani mai mic, în clasa a VI-a atunci. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cînd a venit Neagu Djuvara, cînd Sachi era deja în clasa a VII-a. Cel mai mare lingvist din lume, Eugen Coşeriu, născut în Moldova, nu era prea spectaculos din punct de vedere oratoric, avea şi un mic defect de vorbire, trăgeam din cînd în cînd cu ochiul spre bratan să văd dacă nu se plictiseşte. Nu se plictisea, din contra, îi plăcea cum lingvistica se combină cu micile momente biografice ale bătrînului simpatic. Fiind copil cînd satul lor a fost cotropit de către nemţi, şi-a promis în gînd că va ajunge odată să-i înveţe minte pe aroganţii ăştia. Şi aşa a fost. După o perioadă de trai în Argentina s-a dus în Germania şi a devenit profesor la Universitatea din Nürnberg, învăţîndu-i pe nemţi limba germană. Ştia toate limbile de pe planeta Pămînt, era unicul om din lume care putea să vorbească cu orice om de pe pămînt în limba acestuia, ştia şi toate dialectele, şi limbile & graiurile tuturor triburilor. Zicea că cel mai greu e pînă înveţi vreo zece limbi, după asta limbile se lipesc de tine, nu tu de ele. Nu întîrzia nici o secundă la ore, dar nu se supăra niciodată cînd întîrziau studenţii. Apropo de asta – locuind zeci de ani deasupra unei staţii de tramvai a ieşit zi după zi, an după an la aceeaşi oră-minut-secundă în staţie şi tramvaiul a venit zilnic la ora-minutul şi secunda la care trebuia să vină, n-a întîrziat niciodată, deşi l-a urmărit ani de zile, pînă s-a lăsat păgubaş, deşi, estic fiind, nici acum nu-i venea să creadă că e posibil aşa ceva. Cu totul altfel era Neagu Djuvara. Bătrînul istoric era foarte spectaculos şi deosebit de inteligent, ca şi Coşeriu, (încă) nu se întorsese în patrie. Dacă la Coşeriu nu uitai niciodată să-ţi însemni cîte ceva în caiet, la Neagu Djuvara te trezeai la sfîrşitul orei cu gura căscată şi-ţi dădeai seama că l-ai ascultat pe istoric ca şi pe paranormalul Kaşpirovskii sau megaartistul Nikulin. Istoria povestită de Neagu Djuvara e fascinantă, iar biograficul, istoria lui Neagu Djuvara e fabuloasă. Pe lîngă aceşti doi giganţi păleşte orice alt profesor, oricît de bazat ar fi şi nu vreau să-i umilesc alăturîndu-i cu Coşeriu şi Djuvara, dar, totuşi, fiind cu totul altceva, nu mi-i ruşine nici cu Valeroi, antrenorul de karate, şi Marina (ah, Marina), profa de sport care juca în rînd cu noi şi fotbal, şi handbal, şi volei, orice, şi San Palîci – alt prof de educaţie fizică, un super sportiv, super profesor. Şi să nu mă întrebaţi ce legătură are filologia cu educaţia fizică, cultura fizică şi sportul, că mă enervez!