De Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului în România - un existem din "Riduri", scris după un interviu pe care l-am făcut pentru “Holocaustul evreilor români (Din mărturiile supravieţuitorilor)”.
LASLAU GRUN spune:
Şocul pe care nu pot să-l uit ţine de un caz din vara lui 1943,
cînd am fost dat afară din ştrandul – un ştrand foarte frumos – din Reghin,
oraşul în care m-am născut.
Într-o zi de duminică, erau şi cîţiva Hitler-ugen acolo,
ne-au scos afară din ştrand, eram mulţi,
erau destul de mulţi evrei în Reghin,
ne-au scos afară fiindcă,
ne-au spus,
este inadmisibil să se scalde în acelaşi bazin arienii cu evreii,
ne-au spus.
După aceea un alt şoc am primit cînd m-am dus la medicul şcolii.
Trebuia să-mi dea scutire de la educaţia fizică,
pentru că-mi fuseseră scoase amigdalele.
Avea un cabinet medical în oraş şi pe uşa cabinetului era scris
Nu consult cîini şi evrei.
Astea sînt nişte lucruri care au intrat mult în sufletul meu
şi au rămas pînă astăzi, mi le amintesc mereu.
Dar astea erau numai nişte preludii pentru ceea ce a urmat.
În 1944, în martie, partea Ardealului care era ocupată de unguri
a fost ocupată şi de nemţi şi la sfîrşitul lui aprilie, într-o zi,
s-a bătut toba.
Era un oraş mic şi aşa se aducea la cunoştinţă populaţiei
despre o lege sau o hotărîre a primăriei,
s-a bătut toba şi s-a spus că a doua zi dimineaţa
toţi evreii să fie în faţa casei lor.
Deja de demult, de doi ani,
purtam steaua galbenă,
puteam să ieşim în stradă doar dacă purtam
steaua galbenă pe haine – sau pe palton, sau pe cămaşă.
Ne întreţineam din ceea ce am adus de acasă, mîncare nu s-a făcut în ghetou,
s-a luat mîncare de acasă şi cel mai groaznic era faptul că
s-a înfiinţat o cameră de tortură
pentru cei care – s-au gîndit ei – s-ar putea să fi ascuns bijuterii.
Noi nu eram bogaţi, dar tata a avut un serviciu foarte bun
şi avea un salariu bun
şi deci s-a presupus că şi noi am ascuns obiecte valoroase.
Şi – pe tema asta – şi tata şi mama au fost duşi la camera de tortură
şi au fost torturaţi, bătuţi în tălpi.
Mama, săraca, după două şedinţe de tortură a albit complet
şi n-a mai putut încălţa nici un pantof,
aşa de tare i s-au umflat picioarele.
Această situaţie a fost fatală mai tîrziu
pentru ea, pentru că, deşi avea doar 45 de ani,
cu părul alb şi cu picioarele umflate
a fost considerată de către nazişti bătrînă şi inaptă de muncă
şi chiar în prima zi de lagăr a fost trimisă direct la camera de gazare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu