„Să fim anonimi ca dovlecii. Povești cu Emil Brumaru”

 

Minunata idee a Nicoletei Dabija de a aduna o antologie de amintiri despre super poetul Emil Brumaru a fost fructificată datorită Editurii Muzeelor Literare din Iași şi se numeşte „Să fim anonimi ca dovlecii. Povești cu Emil Brumaru”. O carte care i-ar fi plăcut – cu siguranţă – şi lui Emil Brumaru, cititor în…drăgostit (eram să scriu „înrăit”), chiar dacă de cîteva ori ar fi ridicat una din sprîncene, mai ales cînd unii autori ai textelor au grijă să-şi ridice mai întîi lor ode, povestind despre personajul principal (dar sunt convins că i-ar fi înţeles şi pe ei). O carte tare frumoasă, despre un poet imens şi un om veşnic viu, un om al cărţii şi al cărţilor – şi la propriu, şi la figurat. Mulţi prieteni menţionează că era omul librăriilor (avem şi mărturiile cîtorva librari), iar acasă avea doar cîteva cărăruşe, în rest cărţile ocupau tot locul – şi la verticală, şi la orizontală. Chiar în ultimul an al lui Brumaru pe-aici, Humanitas a premiat – cu cărţi, fireşte! – primii trei prieteni ai librăriilor Humanitas din ţară, adică pe primii trei care au cheltuit cel mai mult în librăriile noastre, ce mai la deal, la vale (bine, despre asta am ştiut doar noi şi ei, n-a fost… o ştire). Pe locul doi şi trei au fost doi braşoveni dragi mie, iar pe locul întîi era chiar prietenul Emil Brumaru! Cartea e foarte faină, uneori fascinantă, că despre Brumaru chiar ai ce să-ţi aminteşti şi să povesteşti. Istorii literare, culturale, civice, existenţiale, faze super haioase, unele de necitat într-un spaţiu public, unde-o să se scandalizeze pe loc gospodinele care n-au citit nici măcar o carte de bucate cu folos sau unii care au citit mult prea mult, dar cam degeaba (Ion Barbu, p. 25; G. Cheşcu, p. 59, B. Creţu, p. 75-76…). O carte pe care o recomand cu drag! Volumul poate fi comandat din magazinul online al site-ului www.muzeulliteraturiiiasi.ro.