„Măștile lui Brejnev”

„Măștile lui Brejnev” de Nicolae Spătaru (Editura Paralela 45, 2020) e o poveste umoristic-existenţială metonimică despre prăbuşirea URSS. Ocheanul este în mîinile lui Marcu Filipescu, secretarul sovietului sătesc din Sinihău, care imediat după moartea lui Brejnev simte că imperialismul nu poate să piardă ocazia să nu declanşeze războiul împotriva URSS, aşa că cere de la centru măşti antigaz pentru fiecare locuitor al satului de care are el grijă. Măştile vin cu întîrziere (fireşte), aşa că între timp au mai murit săteni, iar Filipescu se oferă să păstreze pe măştile care au rămas la el acasă. În scurt timp descoperă că lumea e condusă de măştile care la început îi fură mîncarea, apoi atentează la cele mai frumoase fete şi femei din sat (care nasc… măşti), apoi e împins să demisioneze şi convins să intre în rîndurile lor, aflînd că urmaşii lui Brejnev sunt măşti evoluate care mor foarte repede, precum preşedinţii URSS dintre Brejnev şi Gorbaciov – şi el, la rîndul lui, o mască. Cartea e scrisă cu mult umor, dar are şi destule momente filozofice, existenţiale, cum e şi ăla cu ceasurile, timpul care nu trece la fel pentru toţi, sau acela cu moartea, cu bunicuţa care se roagă în fiecare seară să nu se mai trezească din somn, iar dimineaţa, cînd deschide ochii, se simte „total dezamăgită, înmărmurită”…

„Măștile lui Brejnev” e un roman care se citeşte cu multă plăcere şi interes, iar Nicolae Spătaru e un scriitor român din Basarabia care merită urmărit în continuare.

 

Măștile lui Brejnev” de Nicolae Spătaru, Paralela 45, 2020