De ziua lui Liviu Antonesei (LA MULŢI ANI!), am făcut o selecţie din poeziile sale:
Liviu Antonesei
Iese
noaptea ca un picior de femeie
de sub
cearşaful strălucitor.
Mîna mea
o cuprinde şi ochii
se
întunecă miopi şi pustii.
Luna şi
luceafărul de seară –
doi sîni
inegali –
palpită
pe bolta cerească.
O clipă
– Moartea se îndepărtează.
O clipă
– Orion scapă Scorpiei ucigaşe.
O clipă
– prefer pe Matisse lui Van Gogh.
O clipă
– exist în tăcere.
Dar se
apropie visul orgasmic şi
dimineaţa
– repetată explozie a lucidităţii! –
îşi
insinuează faldurile vagabonde între
zidurile
Oraşului.
Mai bine
Moartea.
***
Noaptea
– pe străzile reci şi lucioase.
Dacă mă
întîlneşti singur şi grăbit
înseamnă
că mă caută din nou ipocrita
Doamnă
şi încerc să-i amintesc căile
pe fîşia
de asfalt şi să deşir funia
groasă
de cînepă neagră, de rafie
manileză,
de…
Atunci –
să nu mă opreşti.
Amintire din copilărie
Străzi
de la marginea urbei – măr între geamuri,
iarna;
printr-o retorică nordică, printr-un joc
îndepărtat
cu suprafeţele – numai aşa
exasperarea-şi
asumă un chip impersonal,
o mască
perfectă.
Într-o
dimineaţă senină şi rece, spălarea
pe mîini –
dar vina
nu este o pată de astăzi, nici o
culoare
abstractă întinsă pe pînză, o pînză
despre
care pictorul se preface a nu şti nimic.
Ca un
vierme de măr, îndoiala!
Cel care
a tăcut, el, să mai tacă. Dar ce să
facem cu
el, ce să facem? Marginile lucrurilor
sînt
vinete – strălucesc în lumina rece ca o rază
necunoscută,
ca un lichid renăscut
dinlăuntru.
Mai, apoi iunie…
Într-o
dimineaţă de mai,
să
visezi paradisul în bucătăria
din
apartamentul treizeci.
Cristal
întunecat de lumină.
După…
După ce
beau şi după ce dorm şi după ce mă trezesc –
totul e
foarte bine. Lucrurile se îndepărtează şi se
luminează
de o aură necunoscută.
Un enorm
zid de sticlă ne desparte şi o tăcere
şi un
sentiment confortabil al singurătăţii.
- Prietene,
încetează chiar în clipa aceasta să te prefaci
pentru
ei. Nu e cinstit, nu e în regulă, nu e O.K.
O tăcere
ca un pahar de lapte rece. O cetăţenie universală.
(mă
bălăcesc în apele voalate ale îndepărtării)
Salcîmii
se scutură, apa rîului seacă, înfloresc
Lumînările
şi
castanii. Şi mie nu-mi pasă de nimic.
Ars amatoria
Falangele
mării galvanizînd găurile memoriei;
Spaţiul
poemului se umple de viaţă, respiră,
Palpită,
oscilează ca o inimă obosită.
Pînză pe
ape, tăcerea se desparte în două
fîşii de
mătase – pe acolo vom trece
noi, pe
acolo vom trece!
Ceasornicul
travestit îşi începe marea
călătorie
în zori.
Din
adîncurile verzi, din scîncetul unei
femei
neştiute, doar rîsul ei vesel spejur.
Doar o
părere. Doar jumătatea unei păreri –
frumoase
buze căutînd adevărul.
A trăi,
a iubi, a muri – fascinaţia
infinitivelor,
teroarea umedă a infinitului.
Ei, da! Nemuritor şi rece, Ehei!
Mitologie. Eu şi Valeriu Gherghel salvînd
pescăruşul pentru Andreea Ioana
Astă-vară,
noi am găsit pescăruşul căzut între stînci,
noi l-am
salvat. Eu şi Valeriu Gherghel i-am curăţat aripile
de
nisip, pietricele şi ierburi de mare.
Noi l-am
culcat pe faleză, în paie, noi am suflat ceasuri
întregi
peste penele sale,
noi
ne-am rugat pentru el.
A doua
zi, către prînz, s-a ridicat deasupra noastră,
în
cercuri largi, tot mai largi, şi a zburat
înspre
mare.
Ne-am
lăudat iubitelor noastre, copiilor şi prietenilor noştri
noi mult
ne-am fălit.
Aşa am
intervenit noi împotriva legii selecţiei vieţuitoarelor
de pe
planeta pămînt. Am dormit fericiţi.
Am băut,
am iubit, am murit.
Peste
veacuri şi veacuri, rasa cea nouă a invadat mările
şi
uscatul – uriaşi, albi, cu deschiderea aripilor
de
treizeci de metri; stăpîni ai Universului,
nimic nu
le sta împotrivă, moartea, ea însăşi,
speriată
fugea...
Obicei
curios: la orele cinci după-amiază,
se
închină la doi zei de marmură albă, zei pitici,
golaşi,
fără aripi, care, odată,
pe o
plajă pustie...
Am
relatat totul. Am relatat cu precizie totul. Şi nu ne e
teamă.
Dispariţia. Cîntec
Frig pe
dinafară, pe dinăuntru frig –
eu
jupuitul dansez
în
frigul lumii.
Mă
prinzi ca-ntr-o găoace protectoare –
ciudată
simbioză
de
spital.
Dar
te-ai dus cum pleacă gnomii
pe-ngheţatele
ogoare.
Flacăra
nu se mai vede –
văgăuna-ntre
picioare.
Şi
bobocul. Doar bobocul
de
cristal, în amurg,
încet,
se pierde.
Interogaţia infinită. Varianta
aluzivă
Cine-o
limbă
atît de
dulce
peste...
o să-ţi
culce?
O amintire din Khayamm
Unde dragoste nu mai e
nu mai de ales decît
între sinucidere
şi cinism.
Întîmplător, sînt încă în viaţă.
Beau vinul aspru, aleg o femeie
şi i-o dau la muie.
Nu prea des –
cît să nu-mi înflorească
vulcanii
absurzi, noroioşi,
pe faţă !
Gelos sînt pe toată lumea. Romance
Gelos sînt
gelos sînt
gelos sînt pe toată lumea
ce-a văzut buricul.
Chiar şi dacă
chiar şi dacă
chiar şi dacă numa’ eu
ţi-am privit lindicul.
Eu la plajă nu
eu la plajă nu
eu la plajă nu te duc
să-ţi vadă buricul.
Chiar şi dacă
chiar şi dacă
chiar şi dacă numa’ eu
îţi ating lindicul.
Eu în apă nu
eu în apă nu
eu în apă nu te las
să-ţi ude buricul.
Chiar şi dacă
chiar şi dacă
chiar şi dacă numa’ eu
îţi inund lindicul.
Eu la soare nu
eu la soare nu
eu la soare nu te-oi duce
să-ţi ardă buricul.
Chiar şi dacă
chiar şi dacă
chiar şi dacă numa’ eu
îţi ating lindicul.
Eu în iarbă nu
eu în iarbă nu
eu în iarbă nu-ţi dau voie
să-ţi gîdili buricul.
Chiar şi dacă
chiar şi dacă
chiar şi dacă numa’ eu
cutremur lindicul.
Chiar şi dacă numa’
chiar şi dacă numa’
chiar şi dacă numa’ eu
cutremur lindicul!
Bocet. Romance
Buimac sînt – şi sînt năuc
unde oare-o să mă duc ?
Unde oare-o să mă duc ?
Într-o scorbură de nuc.
Năuc sînt – şi sînt buimac
dup-al ielei dulce crac
dup-al ielei dulce crac.
Haihui plec spre văgăună
pe sub condurul de lună
pe sub condurul de lună.
Haihui plec spre ombilic
şi spre veselul lindic
şi spre veselul lindic.
Buimac sînt – şi sînt năuc
unde oare-o să mă duc ?
Unde oare-o să mă duc ?
Într-o scorbură de nuc.
Năuc sînt – şi sînt nebun
cracii ielei nu au drum
cracii ielei nu au drum.
Viaţa mi se scurge tristă
făr’ a dragei dulce pizdă
făr’ a dragei dulce pizdă.
Tristă viaţa mi se scurge
nostalgia mă străpunge
nostalgia mă străpunge.
Buimac sînt – şi sînt năuc
unde oare-o să mă duc ?
Unde oare-o să mă duc ?
Într-o scorbură de nuc.
Năuc sînt – şi sînt buimac
într-o pieliţă de drac.
Într-o pieliţă de drac
dup-al ielei dulce crac
dup-al ielei dulce crac
într-o pieliţă de drac
dup-al ielei dulce crac.
Du-te moarte. Romance
Nu-i doresc, nu-i doresc
la nimenea,
nu-i doresc la nimenea
s-aibă soarta
s-aibă soarta
s-aibă soarta mea.
Nimănui eu, nimănui eu
nu-i urez
nimănui eu nu-i urez
să rămînă
să rămînă
să rămînă ca şi mine huhurez.
Eu la nime’, eu la nime’
nu-i doresc
eu la nime’ nu-i doresc
să rostească
să rostească
să rostească vreodată te iubesc.
Îmi ajunge, îmi ajunge
numa’ mie
îmi ajunge numa’ mie
viaţa asta
viaţa asta
viaţa asta în pustie.
Du-te moarte, du-te moarte
dracului
du-te moarte dracului
fiin’că eu
fiin’că eu
fiin’că eu umblu haihui.
Te du moarte, te du moarte
la naiba
te du moarte la naiba
fiin’că nu eşti
fiin’că nu eşti
doar a mea.
Fiin’că nu eşti doar a mea !
Romance
Amintire dinspre E.A. Poe
Floarea cărnii ei n-am s-o mai
văd,
n-am s-o mai văd, n-am s-o mai
văd
niciodată
şi gura mea n-o va mai zdrobi,
n-o va mai zdrobi, n-o va mai
zdrobi,
ca de atîtea ori,
toată.
Ţîţele ei goale pe pielea mea nu
vor mai fi,
nu vor mai fi, nu vor mai fi
niciodată
iar inima mea pururi va bîntui,
pururi va bîntui, pururi va
bîntui
pustiul aspru
de piatră.
Eu în peştera ei nu mă voi
strecura,
nu mă voi strecura, nu mă voi
strecura
niciodată
şi carnea mea moartă va fi,
moartă va fi,
moartă va fi,
sfîrtecată.
Floarea cărnii ei n-am s-o mai
văd,
n-am s-o mai văd, n-am s-o mai
văd
răsturnată
şi bobocul roz nu-mi va mai
zîmbi,
nu-mi va mai zîmbi, nu-mi va mai
zîmbi
niciodată.
Niciodată.
Niciodată.
Şi astfel corbul feroce croncăni.
Mulțumesc foarte mult, frate Mihail. Cele mai calde gînduri din partea mra.
RăspundețiȘtergereCu mare drag! LMA faini!
ȘtergereLa mulți ani domnuli Liviu Antonesei! Felicitări pentru ideea de a-l omagia astfel!
RăspundețiȘtergeredomnului. Scuze , tastele mi-o iau înainte...
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Liviu Antonesei! Am citit cu placere.
RăspundețiȘtergereFrumoase ca tineretea... dulcea pasare! LA multi ani, sanatate, inspiratie!
RăspundețiȘtergere