Citesc în bucătărie, la fereastră, la lumina zilei, de vreo trei ore. De cînd am venit, un copil foarte mic, dar mereu în mişcare, sapă în faţa blocului, rade cu o lopăţică pămîntul cu pietriş, iarbă şi rădăcini, le pune într-o căldăruşă, le duce – hopa-hopa – lîngă scările de ciment, unde le toarnă şi se duce cîţiva paşi mai sus –, mereu în fugă, sapă, îşi umple căldăruşa, o varsă lîngă scări şi tot aşa, în continuu, în jurul unei tinere femei, tot timpul cu ochii ţintiţi în ecranul telefonului; nu-l ia deloc în seamă pe ţîncul care-şi umple iar şi iar căldăruşa, vine în pas alergător la scara de ciment din faţa blocului, o toarnă în grămăjoară, se întoarce la lopăţică, sapă, umple căldăruşă, o cară în pas alergător la scară, o varsă. Fata stă în picioare, pe loc, nu-şi ridică nici o secundă ochii din telefon, băieţelul sapă cu lopăţica-n pămîntul de sub Tîmpa. După vreo două ore apare o altă tînără, se opreşte lîngă copilul care-şi răstoarnă lîngă scări pămîntul din căldare, se întoarce la lopăţică, sapă. Tînăra vorbeşte la telefon, nu-l ia în seamă pe copil şi nici el pe ea, ea vorbeşte la telefon, el sapă, cară, toarnă, sapă, aleargă, varsă, sapă. La un moment dat apare prima femeie, cu ochii în telefon, care pare să fie cu copilul, dar parcă nu-i mă-sa, povesteşte cu femeia care pînă acum a vorbit la telefon şi care pare să fie cu copilul, la început am crezut că e mamă-sa, dar acum nu-mi mai pare c-ar fi chiar mă-sa. Se înserează, cele două femei pleacă fără grabă, gesticulînd, copilul îşi umple iar şi iar căldăruşa, o cară în pas alergător la scară, o toarnă în grămăjoară, se întoarce la lopăţică, umple căldarea, o varsă în grămăjoara care nu pare să crească, se întoarce, ţopăind ca un căluţ, la lopăţică...
De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu
4 ianuarie 2024, Lisabona Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Comentarii
Trimiteți un comentariu