Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

                                                                                        „Fără doar şi poate, viaţă cîtă vrei!”.                        „Dacă ţi se întîmplă să fii şi poet / atunci lucrurile se simplifică uimitor. /                         Nici nu apuci bine să te desparţi / de bucuria poemului cald /            că el te şi situiază în afara realităţii / pe care atît o iubeşti, / despre care scrii”.           După o pauză („de respiraţie”) ...

Anca Zaharia n-a trăit războiul, dar trăieşte – intens – pandemia de Corona Virus (bunică-sa: „aha, deci e război”). Ce înseamnă asta se vede foarte clar din noua ei carte de poezie, „Eu n-am trăit războiul”, apărută la CDPL, 2021 („am împlinit cinci săptămîni de cînd am ieşit din casă ultima dată / şi mască să mai ies oricum nu mai am”; „toate librăriile sunt închise (…) frumoasa librărie din Piaţa Sfatului pare încremenită-n timp”; „bunica iese din casă / şi tata o ceartă ca de fiecare dată cînd vede că nu respectă orele de / ieşire impuse bătrînilor”). O carte care fără carantina & pandemia asta n-ar fi existat sau care – cu siguranţă – ar fi fost altfel, dar deşi, citind, ne tot apasă starea grea şi încărcată din care încă n-am ieşit, eul liric al Ancăi Zaharia se întoarce mereu în trecutul familiei, de la bunici la copilăria ei îngrozitoare, despre care ştiam din celelalte două cărţi de poezie ale Ancăi Zaharia, „Sertarul cu ură” şi „Suicid”. E suficient ca omul de lîngă ea să...

„aer păsări bere” (2020) de Vlad Drăgoi e prima carte de la proaspăt înfiinţata editură OMG pe care o citesc, cu mare atenţie şi (ar cam trebui să recunosc) plăcere. Zic asta (că e prima…) doar ca să menţionez cît de bine arată cărţuliile acestei edituri, de care are grijă Alex Ciorogar, director la Echinox, prof la Universitatea Babeş-Bolyai. Cine-a mai citit măcar o carte de Vlad Drăgoi o să-i recunoască imediat stilul şi aici, cine l-a auzit citind îi va auzi şi vocea, citindu-i textele. Vlad are un stil unic şi asta se ştie. Fiindcă (încerc să) nu mai scriu cronici, vă recomand din start cartea asta cu păsări, aer şi bere, în care Vlad Drăgoi reuşeşte să ne dăruiască poezii foarte simple, dar deosebit de complexe, pe care le poate înţelege şi un tractorist, şi un filozof („niciodată nu am văzut o pasăre / să se aşeze pe pervazul meu / ce e în neregulă cu mine”; „fetiţo care ţi s-a dus colacu-n larg / iartă-mă / da nu mă duc după el / că poate n-o să mai vreau / să mă întorc”). ...

Un ceai cu Matei Vişniec sau Despre starea vremii la noapte cînd singurul locuitor al oraşului se va întîlni cu ultimul turist posibil   „ Sînt singurul locuitor al oraşului nu vă sfătuiesc să luaţi masa cu mine” „ Nimeni nu poate nega faptul că în dimineaţa elaborării teoremei lui Pytagora în Univers era vreme frumoasă”   Chiar dacă n-ar fi fost unul din cei mai importanţi poeţi optzecişti, Matei Vişniec ar fi rămas cu siguranţă în istoria literaturii prin dramaturgia pe care a scris-o şi care îi ridică numele lîngă cel al lui Eugene Ionesco, atît de singur. Nimeni însă nu poate să ştie dacă Matei Vişniec ar fi ajuns acesta pe care îl cunoaşte acum tout la monde dacă   n-ar fi scris cele trei cărţi de poezie – La noapte va ninge (Editura Albatros , Bucureşti, 1980) , Oraşul cu un singur locuitor (Editura Albatros , Bucureşti, 1982) şi Înţeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească , Bucureşti, 1984), pe care le consider fundamentale pentru ca...