Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

  Imediat după ce-am terminat o carte în care personajul principal e orb, dar n-a fost așa chiar dintotdeauna („Ploaia înainte să cadă” de Jonathan Coe), citesc o carte în care personajul principal nu vorbește, dar n-a fost așa dintotdeauna. Mi-am amintit de cartea precedentă cînd profesorul de greacă veche o întreabă pe studenta lui mută dacă n-a vorbit niciodată.             Începutul romanului „Lecția de greacă” de Han Kang, fiindcă despre acest roman e vorba, este unul din acele începuturi memorabile de roman, de care-ți tot amintești după ce termini cartea: „ O lamă rece ne desparte , ar fi cerut Borges, cu limbă de moarte, să i se inscripționeze pe piatra funerară. I-a cerut acest epitaf Maríei Kodama, frumoasa și tînăra sa secretară, care provenea dintr-o familie mixtă, cu origini japoneze, și cu care se căsătorise pe cînd avea aproape optzeci și șapte de ani. Tînăra i-a rămas alături în ultimele trei luni de viață. ...

            Mihai Mateiu a debutat cu volumul de proză scurtă „oameni” (2011), bestseller Casa de Pariuri Literare, iar „În creștere” (Trei, 2023) este cea de-a doua sa carte, care adună între coperte alte patru proze scurte. Primul text din carte, „debut & post”, e despre adolescență și angoasele ei, despre stările prin care trece un adolescent dintr-o familie distrusă, tată alcoolic („taică-meu alunecase de prea mult timp și prea adînc în beția lui continuă, ca să-l mai poată salva cineva”), mamă cu o singură grijă – să n-o facă de rîs în oraș („Maică-mea abia dacă-mi mai vorbea, o făcusem de rîs în tot orașul . De parcă nimeni din orașul ăla amărît n-ar fi avut altă treabă! Oricum, mi se rupea de rușinea și de așteptările ei, care n-aveau nimic de-a face cu mine. Cum să știu ce vreau să fac în viață și care-mi sînt prioritățile dacă n-aveam nicio idee despre sensul nenorocitei ăsteia de vieți, condamnată din start la moa...