Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

  Citesc în bucătărie, la fereastră, la lumina zilei, de vreo trei ore. De cînd am venit, un copil foarte mic, dar mereu în mişcare, sapă în faţa blocului, rade cu o lopăţică pămîntul cu pietriş, iarbă şi rădăcini, le pune într-o căldăruşă, le duce – hopa-hopa – lîngă scările de ciment, unde le toarnă şi se duce cîţiva paşi mai sus –, mereu în fugă, sapă, îşi umple căldăruşa, o varsă lîngă scări şi tot aşa, în continuu, în jurul unei tinere femei, tot timpul cu ochii ţintiţi în ecranul telefonului; nu-l ia deloc în seamă pe ţîncul care-şi umple iar şi iar căldăruşa, vine în pas alergător la scara de ciment din faţa blocului, o toarnă în grămăjoară, se întoarce la lopăţică, sapă, umple căldăruşă, o cară în pas alergător la scară, o varsă. Fata stă în picioare, pe loc, nu-şi ridică nici o secundă ochii din telefon, băieţelul sapă cu lopăţica-n pămîntul de sub Tîmpa. După vreo două ore apare o altă tînără, se opreşte lîngă copilul care-şi răstoarnă lîngă scări pămîntul din căldare, se...

Pe Pyotr Mamonov românii îl cunosc din filme, în primul rînd din "Ostrov" sau "Ţarul" (unde a jucat rolurile principale), dar el e în primul rînd fondatorul şi vocalistul formaţiei rock Zvuki Mu. Iată cîteva texte ale pieselor Zvuki Mu na rumynskom: ZVUKI MU / Pyotr Mamonov Selecţie & traducere de Mihail Vakulovski     Liftul spre cer   S-a făcut dimineaţă mă mai ţii minte? Mai devreme ne cunoşteam Spuneai că mă iubeşti iar eu La tine acasă stăteam   Noi beam împreună eu citeam „Trei surori” Tu adesea plecai Acum nu mai beau acum sunt liftier Şi stau la tine în hol   Acum n-o cunosc pe soţia ta Şi prieten nu-ţi mai sunt Acum nu mai am chef să vorbim Şi să ne ducem în sud   Am uitat cum arată copiii comuni Şi lătratul cîinilor de rasă A dispărut invidia din sufletul meu Şi acum fumez pînă la filtru   Ziua mea e plată ca apa Capul meu e gol-goluţ Acum nu mai beau acum sunt liftier Şi abia ştiu să număr pînă la o sută   Dar e destul ca ziua să se...

  „Poezia mea e un raport între mine şi „poezia” neaşteptată a lumii”   Dragă Simona Popescu, scriaţi, în Juventus , „vezi figuri necunoscute şi brusc te bucuri şi-ai vrea să le-opreşti”. Vi s-a întîmplat vreodată să opriţi, aşa, pur şi simplu, un necunoscut? Nu, nu deranjez pe nimeni, chiar dacă aş vrea s-o fac. Dar mi se întîmplă uneori, pe stradă, de pildă, să mă iau după cîte un personaj „de-al meu”. Mă opresc, îmi fac de lucru în jurul lui şi trag cu urechea, îl studiez. Nu pentru literatura mea, că nu scriu literatură cu personaje. Mă atrag, pur şi simplu, unele fiinţe în felul în care te atrage o carte necunoscută, cu titlu special (de cele mai multe ori, dacă o deschizi, cartea te dezamăgeşte). Mi s-a întîmplat să vreau să opresc pe cîte cineva şi, uneori, fără cel mai mic efort din partea mea, s-a întîmplat să vină el (ea) singur(ă) la mine, habar n-am datorită căror „forţe”. Uite, de exemplu, atrag copii şi nebuni. Odată aş fi vrut s-o opresc pe-o femeie îmbrăc...

 Jovi Ene a gîndit - pentru  https://filme-carti.ro/ - o anchetă despre cum s-au chinuit scriitorii în pandemie, la care m-a invitat şi pe mine să povestesc:  https://filme-carti.ro/interviu-2/scriitor-in-pandemie-mihail-vakulovski-88893/   1. Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar? 2020 rămîne anul pandemiei (care încă nu s-a terminat!), anul în care toată lumea a fost – o perioadă – în carantină, în „izolare forţată”, cum spune exact titlul unei cărţi de la CDPL, compusă din jurnale din perioada carantinei. Toţi oamenii de pe planetă au stat în case, crezînd c-aşa vom scăpa de Covid 19. Noi am respectat toate sfaturile medicilor şi în toată perioada carantinei (25 martie – 15 mai 2020) am ieşit din apartament doar de cîteva ori, pentru a cumpăra cele necesare din ultimul – cel mai îndepăr...