a fost nevoie de un poet ca să înceapă Revoluția

 

 


 

                          a fost nevoie de un poet ca să înceapă Revoluția

 

 

a fost nevoie de un poet să înceapă Revoluția română

a fost nevoie de un poet ca România să scape de Ceaușescu

a fost nevoie de un poet ca românii să scape de comunism

a fost nevoie de Ion Monoran să scăpăm de nebunie

                                                                           dragă poezie

 

în decembrie 1989 poetul Ion Monoran

a oprit tramvaiele din Timişoara şi

le-a cerut concetățenilor

să iasă

                              în stradă

să se ridice

      împotriva ceauşismului împotriva comunismului

poetul Ion Monoran a ieșit în stradă

oamenii au ieșit în stradă

poezia a ieșit în stradă

strada a ieșit în stradă

 

a fost nevoie de un poet să înceapă Revoluția română

a fost nevoie de un poet ca România să scape de Ceaușescu

a fost nevoie de un poet ca românii să scape de comunism

a fost nevoie de Ion Monoran să scăpăm de nebunie

                                                                           dragă poezie

 

„viaţa e viaţă şi nu ideal”

spunea poetul Ion Monoran

„dacă trişezi în viaţă trişezi şi în poezie” şi asta nu e normal

            spunea Ion Monoran

„atunci cînd nu poate să lupte cu viaţa

poetul se acomodează cu ea şi renunţă la altceva”

            spunea Monoran

 

„priviţi geamurile din jur şi

observaţi bliţurile aparatelor de fotografiat

cum sclipesc

primul lucru pe care trebuie să îl facem

este să oprim tramvaiele

numai cu 200 de oameni nu

putem întreprinde nimic

dacă ratăm acest moment

o să ne aştepte

soarta celor de la Braşov din 1987”

                     a spus Ion Monoran în Piața Maria din Timișoara

apoi a oprit primul tramvai

după care opreau celelalte tramvaie cu oamenii

care se întorceau de la muncă

și a zis:

„Dragilor

poftiți la Revoluție!

Doamnelor

poftiți la Revoluție!

Jos Ceauşescu! Jos comunismul!”

                  a strigat poetul Ion Monoran

                  și oamenii i-au răspuns ca un ecou

„Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Vrem libertate! Români, veniţi cu noi!”

               au scandat oamenii

„Poftiți la Revoluție

dragi români

               a zis Ion Monoran

Vă poftesc la Revoluție oameni buni

Doamnelor poftiți la Revoluție!”

 

a fost nevoie de un poet să înceapă Revoluția română

a fost nevoie de un poet ca România să scape de Ceaușescu

a fost nevoie de un poet ca românii să scape de comunism

a fost nevoie de Ion Monoran să scăpăm de nebunie

                                                                           dragă poezie

 

 

dar mai apoi în 1992

poetul Ion Monoran stătea la un pahar de vorbă cu un prieten

și la masa lor a venit un nimeni

şi a început să se fălească

cum a oprit el tramvaiele la Revoluţie şi

că fără el am mai fi trăit în comunism

aia-aia

„înţelegînd repede că nu-i o farsă

Monoran plusează

fals mirat

cu întrebări care…”

                  povestește prietenul lui

Monoran poetul care a oprit tramvaiele și a pornit Revoluția

 

după ce-au plecat de acolo

Doru Botoiu îl întreabă oripilat pe poet

ce-a fost asta

şi cum se poate aşa ceva şi

dacă îl cunoaşte pe individ etcaetera

şi Monoran

într-un sfîrşit

a spus

„bibicule nu-l cunosc

nu l-am văzut niciodată

nu mă mai fute la creier

dar ştiu bine ce s-a petrecut la masa aia

o să apară mulţi care o să povestească

aşa ca ăsta

cum au oprit ei tramvaiele sau

cum au făcut ei nu ştiu ce la Revoluţie

fără să fi făcut

de fapt

absolut nimic

e încă prea devreme

dar o să vină un timp al legendelor legate de Revoluție

așa

ca în legendele cu întemeietorii...

înțelegi?”

           a spus poetul Ion Monoran

„nu înțelegeam”

     a zis prietenul lui Ion Monoran

 

                                               Înțelegeți?

 

 (Din https://www.edituraparalela45.ro/produs/viata-mai-pe-scurt/ )

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

BIBLIDIOTECA

Imagine
 Aflu că azi e și ziua bibliotecarului, așa că postez aici un fragment din romanul meu  BIBLIDIOTECA, apărut la Editura bucureșteană Casa de Pariuri Literare:  https://cdpl.ro/produs/biblidioteca-mihail-vakulovski/   „Uşa cu gratii din spatele bibliotecii. Cadrul se lărgeşte încet, cuprinzînd şi tocul uşii. Apoi – brusc – se mută pe blocul frumos şi măreţ al sediului central al Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, după care – pe Casa Baiulescu, celălalt corp al bibliotecii. Scena următoare se filmează din partea cealaltă a ferestrei, de afară. (...) Pentru bibliotecari cărţile devin, încetul cu încetul, numere – doar numere. După doar cîteva zile de muncă deja începeam nici măcar să nu mă mai uit la denumirea şi autorul cărţii. Cînd m-a întrebat un tip dacă nu ştiu dacă a fost cerută cartea „Craii de Curtea Veche” aproape că m-am aprins, deja mi se părea normal să nu ţin minte ce cărţi au fost comandate, că doar lucrez cu numere, cu atîtea numere.....
Citiți mai multe

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Citiți mai multe

„Tu și alte femei” de Dumitru Crudu, Ed. Cartier (fragmentiuk)

Imagine
  Dumitru Crudu „Tu și alte femei” Editura Cartier (fragmentiuk) Beatrice era singură la masa aia de lângă fereastră, iar eu eram singur de un an de zile, dacă nu punem la socoteală și noaptea cu găgăuzoaica aia voluptuoasă, dar eu zic să n-o punem la socoteală, pentru că a fost doar o singură noapte. Silviu, nepotul poetului Emilian Bucov, m-a adus în barul ăsta. Acolo, mi-a spus pe Ștefan cel Mare, înainte de a o cârni la deal, o să putem agăța câte fete o să vrem. La doi pași de barul ăla de pe Mateevici, pe Silviu l-a zbârnâit nevastă-sa, care urla în telefon că s-a răsturnat de pe scaun și și-a rupt mâna, iar el dracu’ știe pe unde umblă. Vin cu salvarea acasă, a potolit-o Silviu, și l-a țârâit la Spitalul de Urgențe pe un medic cunoscut, iar eu am rămas cu el până a urcat în ambulanță, eu, care de un an de zile eram singur. Beatrice era singura femeie din bar, singură, la masa de lângă geam în care i se scurgea imaginea ei vaporoasă, iar eu eram singurul client î...
Citiți mai multe