De ziua lui Roberto Bolaño, un existem bolañoian din „Viața mai pe scurt” (Paralela 45):

 
 

                             primăvară bolañoiană-n Delta Dunării

 

deşi foarte atent la căutarea insistentă a lui Archilboldi

a celor doi prieteni profesori archilboldieni

francezul Pelletier şi spaniolul Espinoza

şi absorbit de iubirea lor secretă pentru archilboldioloaga Liz Norton

şi de cine-o s-o încalece primul pe englezoaică

(„şi apoi amîndoi au început să rîdă şi Pelletier a sărutat-o pe Norton pe gură, cu mult tact, şi englezoaica a răspuns cu un alt sărut mai înfocat poate ca urmare a cinei şi a vodcii şi a vinului de Bordeaux, dar care lui Pelletier i s-a părut promiţător şi apoi s-au culcat şi s-au futut timp de o oră pînă cînd englezoaica a adormit”.

Espinoza: „şi acum cine o să-i spună lui Pelletier că eu mă culc cu Liz?”

Norton „a ieşit pe culoar şi a bătut la uşa lui Pelletier şi apoi la uşa lui Espinoza şi fără să spună nici un cuvînt i-a condus în camera ei unde a făcut amor cu amîndoi pînă la cinci dimineaţa”*)

simt o privire fixă

ce arde cifrele roşii

de pe coperta cărţii lui Bolaño

e motanul de culoarea foişorului

de lîngă cabana de culoarea motanului

care sprintează ca Ben Johnson după propria privire

spre mine

care citesc la fereastra de la terasă

că luminiţa din cabană numai pentru citit nu-i gîndită

şi la juma’ de metru de mine

sare direct pe pisica

de pe fotoliul de pe terasă

(„Nu ştiu cît timp vom sta împreună, spunea Norton în mesajul ei. Nici pe Morini (cred), şi nici pe mine nu ne interesează asta. Ne iubim şi sîntem fericiţi. Ştiu că voi o să înţelegeţi”)*

 

*Din „2666” de Roberto Bolaño (trad.: Eugenia Alexe Munteanu)

 

https://www.edituraparalela45.ro/produs/viata-mai-pe-scurt/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Bunica

Imagine
  De ziua bunicii, cîteva fragmente și cu ea din „Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18 + despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice)”: „Eu merg, furios şi frustrat, tăiat cu foarfeca pînă la carne, la bunica, vorba lui Grişca Vieru: „Vine toamna de albiţă, plec şi eu din grădiniţă”. Bunica e cel mai bun om din lume. Îmi spune poveşti pe care nu le ştie nimeni altcineva şi de fiecare dată cînd mă duc la ei mai întîi îmi face cele mai gustoase gogoşi, pe care le mănînc cu dulceaţă de care vreau eu sau cu miere şi cu lapte sau compot. Nu, nu-i spun că m-a tăiat proasta aia de educatoare, că mă lasă, ca altădată, cu bunicu’ şi dispare o vreme. Iar bunicul nu ştie poveştile bunicii şi-mi povesteşte întîmplări cu bunicu-so cînd era el mic, despre tata cînd era mic – nici nu cred că tata a fost vreodată… mic. Şi că tata e un om foarte inteligent, deştept şi deosebit, dar seamănă cu bunicu-so – e un zăpăcit. Străbunicu-so era un om foarte bogat şi le-a făcut...
Citiți mai multe

BIBLIDIOTECA

Imagine
 Aflu că azi e și ziua bibliotecarului, așa că postez aici un fragment din romanul meu  BIBLIDIOTECA, apărut la Editura bucureșteană Casa de Pariuri Literare:  https://cdpl.ro/produs/biblidioteca-mihail-vakulovski/   „Uşa cu gratii din spatele bibliotecii. Cadrul se lărgeşte încet, cuprinzînd şi tocul uşii. Apoi – brusc – se mută pe blocul frumos şi măreţ al sediului central al Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, după care – pe Casa Baiulescu, celălalt corp al bibliotecii. Scena următoare se filmează din partea cealaltă a ferestrei, de afară. (...) Pentru bibliotecari cărţile devin, încetul cu încetul, numere – doar numere. După doar cîteva zile de muncă deja începeam nici măcar să nu mă mai uit la denumirea şi autorul cărţii. Cînd m-a întrebat un tip dacă nu ştiu dacă a fost cerută cartea „Craii de Curtea Veche” aproape că m-am aprins, deja mi se părea normal să nu ţin minte ce cărţi au fost comandate, că doar lucrez cu numere, cu atîtea numere.....
Citiți mai multe

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Citiți mai multe