Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

                                 „Am scris tot atîtea cărţi cîte „probleme" de viaţă am avut” Interviu cu Traian T. COŞOVEI, realizat de Mihail Vakulovski     Domnule Traian T. Coşovei, ce-a însemnat pentru dvs. cartea de debut, Ninsoarea electrică , debutul dvs. însemnînd practic şi debutul unei generaţii întregi, generaţia „optzeci” sau, cum aţi numit-o, „a noii sensibilităţi”? Cel mai bine au spus-o criticii literari care se puteau face auziţi atunci... Erau vremuri confuze, anii ’70 şi toate discursurile care „direcţionau” pînă şi apa Dîmboviţei... Ca studenţi, frecventam cenaclul Junimea al profesorului Crohmalniceanu. Era un cenaclu de proză. Veneau Mircea Nedelciu, Gh Ene, Gheorghe Iova, Ioan Iovan, Constantin Stan, Crăciun, Ioan Flora... Se uitau la noi cu condescendenţă. Profesorul Crohmălniceanu ne-a făcut o surpriză: l-a ivitat pe Ion Caraion la o şedinţă de poezie... c...

              Cînd a apărut traducerea Norei Iuga şi a lui Radu-Mihai Alexe a romanului „Sentimentul primar al nevinovăției” (Humanitas), nu ştiam nimic de autoarea lui, Dana Grigorcea (n. 1979, Bucureşti), precum majoritatea cititorilor români, de altfel. Dar apariţia acestei cărţi înseamnă, pentru mulţi dintre noi, descoperirea unui foarte interesant scriitor de origine română. Ca şi Aglaja Veteranyi, Dana Grigorcea s-a născut în România, dar s-a stabilit în Elveţia. Acesta este al doilea ei roman, primul numindu-se „Baba Rada. Viaţa e trecătoare ca părul”, iar după „Sentimentul primar al nevinovăției” a mai publicat o carte pentru copii, „Stingeţi luna” (2016). „Sentimentul primar al nevinovăției” a fost scris în limba germană, distins cu mai multe premii, printre care şi cu premiul canalului de televiziune 3sat la concursul Ingeborg Bachmann din Austria. Protagonista, Victoria (aflăm cum o cheamă abia la pag. 112), un fel de alter ego al scriitoa...

                                                             „Singur în faţa dragostei”, interviu cu  Aureliu BUSUIOC , realizat de Mihail Vakulovski     Aureliu Busuioc (n. 1928, R. Moldova) e unul din cei mai populari scriitori români din Basarabia, cunoscut mai ales pentru romanul „Singur în faţa dragostei”, ecranizat la Moldova-film, dar şi pentru romanele „Unchiul din Paris”, „Pactul cu diavolul”, „Spune-mi Gioni”, iar acum i-a apărut un nou roman, numit „Şi a fost noapte…”. Aureliu Busuioc este şi poet, dramaturg, scenarist, ziarist.   Dacă îmi dai voie, am să încep primul. De fapt m-am jurat în sinea mea să nu mai dau interviuri, dar când am luat seama că “în sinea mea” nu mai sunt alţi martori, am decis să-mi calc pe inimă. În anul nunţii părinţilor mei (şi anul meu de naştere – 1928 – tata s-a întors dintr...

                     „ Eu explic reuşita prin capacitatea de a mă concentra asupra priorităţilor ”,  interviu cu Octavian ŢÂCU, realizat de Mihail Vakulovski   Născut la 21 august 1972 în satul Costuleni, raionul Ungheni, R. Moldova. Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1994). În 2000 susţine teza de doctor în istorie în cadrul aceleiaşi universităţi. Multiplu campion al R. Moldova la box, participant la Jocurile Olimpice din Atlanta (1996), medaliat cu argint la Cupa Europei (1999). Autor al monografiilor „Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada interbelică” (1919-1939), Ed. Prut Internaţional, Chişinău, 2004 şi „ Fotbalul în contextul transformărilor democratice din Europa de Est. Cazul Ucrainei, României şi Republicii Moldova”,  Ed. Cartdidact, Chişinău, 2008 (împreună cu B. Boguş). Distincţii şi premii profesionale:   Premiul Naţional al Ti...

                                                  „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”   Fiindcă astăzi foarte, foarte mulți oameni întreabă dacă avem pix negru fără gel, am lipit pe ușa librăriei un anunț cu litere imense că NU AVEM PIX NEGRU FĂRĂ GEL , dar lumea îl neglijează și-s întrebat încontinuu dacă avem pix negru fără gel. Oana, colega care a prins fluxul, dar, fiind în tura intermediară, a plecat, mi-a zis că speră să fie linişte, dar îi cam pare rău de mine. Am asigurat-o că mă descurc, să plece liniştită, e miercuri, nu sîmbătă sau duminică, la naiba, şi i-am povestit un banc sovietic pentru care puteai să înfunzi puşcăria şi, totuşi, de atunci îl ştiu. Doi prieteni evrei au aflat că-n URSS e raiul pe pămînt, alea-alea, şi au hotărît să emigreze în cea mai puternică ţară din lume. Dar unul a zis: „Băi, da’ dacă, totuşi, nu-i chiar aşa...