KINO / Victor Ţoi
(traducere de Mihail Vakulovski)
Război
Arată-mi oameni care au încredere în ziua de mîine,
Desenează-mi portretele celor care au murit pe calea aceasta.
Arată-mi unul care a supravieţuit, iar ceilalţi au decedat,
Dar cineva trebuie să fie uşa,
Cineva – lacătul, iar cineva – cheia care descuie acest lacăt.
Pămînt. Cer.
Între Pămînt şi Cer e Război!
Şi oriunde te-ai duce,
Orice ai face –
Între Pămînt şi Cer e Război!
Undeva trăiesc oameni pentru care există şi zi şi noapte,
Undeva trăiesc oameni care au fii şi fiice,
Undeva trăiesc oameni pentru care teoria e adevărată.
Dar cineva va deveni zid, cineva – umărul
Sub care va tremura zidul.
Pămînt. Cer.
Între Pămînt şi Cer e Război!
Şi oriunde te-ai duce,
Orice ai face –
Între Pămînt şi Cer e Război!
Încuie uşa după ce plec
Ei spun că nu au dreptul să rişte,
Pentru că ei au case, în case arde lumina.
Iar eu nici nu ştiu cine are dreptate,
Pe mine mă aşteaptă afară ploaia, pe ei îi aşteaptă acasă cina.
Încuie uşa după mine.
Plec.
Încuie uşa după mine.
Plec.
Dacă vreodată te vei plictisi de lumina ta gingaşă,
Îţi vom găsi loc printre noi, ploaia e pentru toţi.
Uită-te la ceas, priveşte ceasul de pe perete,
Ascultă – acolo, după geam, vei auzi rîsul nostru.
Încuie uşa după mine.
Plec.
Încuie uşa după mine.
Plec.
Timp este, dar nu sînt bani
Plouă de dimineaţă,
A plouat, plouă şi va ploua.
Buzunarele mele-s goale,
E ora şase.
Nu am ţigări,
Nu am un foc,
Iar în geamurile cunoscuţilor
Nu arde lumina.
Timp este, dar bani – nu
Şi nu ai la cine să te duci în vizită.
Iată că deodată
Toată lumea a dispărut.
Încerc să înţeleg
În ce cerc am nimerit.
Vreau să beau,
Vreau să mănînc,
Pur şi simplu
Vreau să mă aşez undeva.
Timp este, dar bani – nu
Şi nu ai la cine să te duci în vizită.
Boshetunmai*
Cine a fugit la 15 ani de acasă
Nu cred că poate înţelege pe cineva care a învăţat la şcoala specială.
Cine are un plan bun de viaţă
Nu cred că se poate gîndi la altceva.
Bem ceai în apartamente vechi,
Aşteptăm vara în apartamente vechi,
În apartamente vechi, unde este lumină,
Gaz, telefon, apă caldă,
Radio, podea, parchet,
Baie, bloc de piatră,
O familie, două familii, trei familii...
Multe încăperi,
Nu accept prima şi ultima zonă,
Lîngă metrou, centru...
Toţi spun că sîntem uniţi...
Toţi spun, dar puţini ştiu cum.
Iar din ţevile noastre iese un fum neobişnuit.
Stai! Zonă periculoasă! Creierul funcţionează!..
* În cazahă - Creierul nu îngheaţă. Altă variantă ar fi: alt nume pentru marijuana.
Am văzut noaptea
Am ieşit din casă
Cînd în toate geamurile
S-au stins luminile,
Una după alta,
Am văzut cum se îndepărta
Ultimul tramvai.
Merg taxiuri,
Dar nu avem cu ce să plătim
Şi nu avem cu ce să mergem,
Ne plimbăm numai noi,
Ni s-a terminat caseta,
Întoarce-o.
Am văzut noaptea,
Ne-am plimbat toată noaptea
Pînă dimineaţa...
Intră în cabina telefonică,
Spune să închidă uşa
În apartamentul tău,
Descalţă-te –
Acum ne vom plimba desculţi.
Avem ţigări, chibrituri,
O sticlă de vin şi ea
Ne va ajuta să aşteptăm,
Ne va ajuta să credem
Că toţi dorm
Iar noi sîntem împreună.
Am văzut noaptea,
Ne-am plimbat toată noaptea
Pînă dimineaţa...
A venit vremea noastră
Noi vrem să vedem mai departe decît geamurile de vizavi,
Noi vrem să trăim, sîntem la fel de însetaţi de viaţă ca pisicile
Şi iată că am venit să ne cerem drepturile: Da!
Auzi foşnetul pelerinelor – noi sîntem...
A venit vremea noastră!
Noi ne-am născut în apartamentele înguste din noile cartiere,
Ne-am pierdut inocenţa în lupta pentru iubire.
Deja ne sînt mici hainele,
Hainele cusute de voi pentru noi,
Aşa că am venit să vă spunem că a venit vremea...
A venit vremea noastră!
În fiecare noapte
Plouă a treia zi la rînd,
Plouă mereu, plouă în continuu.
Se spune că aici aşa şi trebuie să fie,
Se spune că aici e mereu aşa.
Ştii, în fiecare noapte
Eu văd în somn marea.
Ştii, în fiecare noapte
Aud în vis cîntecul.
Ştii, în fiecare noapte
Văd în vis malul.
Ştii, în fiecare noapte...
Noi ne întoarcem acasă,
Oamenii se duc din casă în casă,
Noi stăm la geam unul lîngă celălalt,
Vrei să-ţi povestesc?...
Ştii, în fiecare noapte
Eu văd în somn marea.
Ştii, în fiecare noapte
Aud în vis cîntecul.
Ştii, în fiecare noapte
Văd în vis malul.
Ştii, în fiecare noapte...
În ochii noştri
Stai, nu pleca!
Noi aşteptam vara, dar a venit iarna.
Noi intram în case,
Dar în case ningea.
Noi aşteptam ziua de mîine,
În fiecare zi aşteptăm ziua de mîine.
Noi ne ascundem ochii după pleoape.
Ochii noştri strigă: „Înainte!”
Ochii noştri strigă: „Stai!”
În ochii noştri se naşte ziua
Şi moare focul.
În ochii noştri – noapte înstelată,
În ochii noştri – rai pierdut,
În ochii noştri – uşă închisă.
Alege ce vrei!
Noi vroiam să bem, dar nu era apă.
Noi vroiam lumină, dar nu erau stele.
Noi ieşeam în ploaie
Şi beam apă din bălţi.
Noi vroiam cîntece, dar nu erau cuvinte.
Noi vroiam să dormim, dar nu erau vise.
Noi eram îndoliaţi, iar orchestra cînta cha cha...
Ochii noştri strigă: „Înainte!”
Ochii noştri strigă: „Stai!”
În ochii noştri se naşte ziua
Şi moare flacăra.
În ochii noştri – noapte înstelată,
În ochii noştri – rai pierdut,
În ochii noştri – uşă închisă.
Alege ce vrei!
Mamă, noi sîntem cu toţii grav bolnavi
Seminţele au căzut în pămînt, seminţele aşteaptă să plouă.
Desfă-mi pieptul, uită-te ce am înăuntru,
Vei vedea că acolo totul arde în flăcări.
Peste o zi va fi tîrziu, peste o oră va fi tîrziu,
Peste o clipă n-o să ne mai putem ridica.
Dacă cheile nu se potrivesc cu yala, sparge uşa cu umărul.
Mamă, noi sîntem cu toţii grav bolnavi...
Mamă, ştiu, ne-am ieşit cu toţii din minţi...
Pumn strîns, oţel între degete.
Lovitură în inimă, carne lăcrimîndă,
Dar în loc de sînge prin vene curge otravă, otravă slabă.
Lume distrusă, frunţi zdrobite, pîine ruptă în două.
Şi iată că cineva plînge, dar cineva tace.
Iar cineva e atît de bucuros, cineva e atît de bucuros...
Mamă, noi sîntem cu toţii grav bolnavi...
Mamă, ştiu, ne-am ieşit cu toţii din minţi...
Trebuie să fii puternic, trebuie să ştii să spui:
Jos mîinile, jos mîinile de pe mine!
Trebuie să fii puternic, altfel de ce să fii?
Ce valoare vor avea o mie de cuvinte
Cînd importantă va fi forţa mîinii?
Iar tu stai pe mal şi te gîndeşti dacă să înoţi sau să nu înoţi.
Mamă, noi sîntem cu toţii grav bolnavi...
Mamă, ştiu, ne-am ieşit cu toţii din minţi...
Steaua cu numele "Soare"
Zăpadă albă, gheaţă gri
Pe pămîntul crăpat de secetă,
Pe el ca pe o pătură peticită
Oraşul ca un labirint de drumuri.
Iar deasupra oraşului plutesc nori
Acoperind lumina cerului,
Deasupra oraşului - un fum galben.
Oraşul are două mii de ani trăiţi
Sub lumina stelei
Cu numele Soare...
Şi de două mii de ani e război,
Război fără motive.
Războiul e treaba tinerilor -
Leac împotriva ridurilor.
Sînge roşu, roşu aprins
Peste o oră e doar pămînt
Peste două-i cu iarbă şi flori
Peste trei - iarăşi e viu
Şi încălzit de razele Stelei
Cu numele Soare...
Şi noi ştim că mereu a fost aşa
Că iubim, că asta-i Soarta,
Cine trăieşte după legi străine
Şi cine de tînăr va muri.
El nu-şi aminteşte de cuvîntul "da" şi de cuvîntul "nu"
Nu-şi aminteşte nici de grade, nici de nume.
Şi e în stare să ajungă la stele,
Neluînd în seamă că e doar un vis,
Şi să cadă, ars de Steaua
Cu numele Soare...
Comentarii
Trimiteți un comentariu