Pînă’n Lisabona, Sintra (& împrejurimi)



 Jurnal de călătorie

pînă’n Lisabona, Sintra (& împrejurimi),

publicat în revista Golan, aici:

https://revistagolan.com/pinan-lisabona-sintra-imprejurimi-2-6-ianuarie-2024/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ziua lui Răzvan Petrescu (LMA!) - o super proză de Răzvan Petrescu dintr-o antologie Tiuk!

Imagine
                                                                     Răzvan PETRESCU RUBATO                                                              Într-o după amiază de vineri                                                    (din „ 10 +  (antologie de proză Tiuk!) ” ) A murit tata. Era un om liniştit, puţin mistic, cu două şanţuri adînci de‑o parte şi de alta a nasului, uneori melancolic, iar duminica, la prînz, obişnuia să facă glume. Arunca lingura de supă în direcţia lustrei şi apoi încerca s‑o prindă. N‑o prind...
Citiți mai multe

De ziua lui Ion Mureșan (La Mulți Ani!), textul meu despre Ion Mureșan din Portret de grup cu generația „optzeci”

Imagine
  Mihail Vakulovski     Poetul de iarnă sau Despre corporalitatea bine îmbrăcată a poeziei lui Ion Mureşan                                                     „Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii”                                                           „Deci îmbrăcaţi în haine de oraş ne admiram picioarele lungi                     ...
Citiți mai multe

BIBLIDIOTECA

Imagine
 Aflu că azi e și ziua bibliotecarului, așa că postez aici un fragment din romanul meu  BIBLIDIOTECA, apărut la Editura bucureșteană Casa de Pariuri Literare:  https://cdpl.ro/produs/biblidioteca-mihail-vakulovski/   „Uşa cu gratii din spatele bibliotecii. Cadrul se lărgeşte încet, cuprinzînd şi tocul uşii. Apoi – brusc – se mută pe blocul frumos şi măreţ al sediului central al Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov, după care – pe Casa Baiulescu, celălalt corp al bibliotecii. Scena următoare se filmează din partea cealaltă a ferestrei, de afară. (...) Pentru bibliotecari cărţile devin, încetul cu încetul, numere – doar numere. După doar cîteva zile de muncă deja începeam nici măcar să nu mă mai uit la denumirea şi autorul cărţii. Cînd m-a întrebat un tip dacă nu ştiu dacă a fost cerută cartea „Craii de Curtea Veche” aproape că m-am aprins, deja mi se părea normal să nu ţin minte ce cărţi au fost comandate, că doar lucrez cu numere, cu atîtea numere.....
Citiți mai multe