Nu prea JURnalul mEU, MIHAIL VAKULOVSKI, început pe 24.12.2005, de Crăciun, pe post de porc de tăiat

 Interviu cu  Marius Oprea ,                                      realizat de Mihail Vakulovski ( din "Portret de grup cu generaţia „optzeci” (Interviuri)", Tracus Arte ) Cum s-a întîmplat că nu aţi publicat de atîta timp cartea de poezie Solo de tamburină ? În primul rînd scriu foarte greu şi, în al doilea rînd, majoritatea poeziilor, fiind scrise înainte de ’89, deci, din acel volum, Solo de tamburină , mai degrabă toate poeziile sînt scrise înainte de ’89. După 1989, cînd a fost un mare aflux de volume de poezii pe piaţă, pur şi simplu acest gest de oficializare a poeziei nu mi s-a părut a fi unul pe care merita încă să-l fac. Am amînat foarte multă vreme acest lucru, să spun drept, şi din comoditate. Pe de altă parte, însă, gestul de a publica un volum de poezii l-am privit mai degrabă ca pe un gest intim, destinat prietenilor, destinat mie însumi. Drept să spun, sînt rezerva...

„N-aveam chef de nimic / N-am nici acum” „ Îmi descriu existenţa în alb şi negru”                   Dacă, la limită şi cu o mare doză de reavoinţă, poţi să spui că Mircea Cărtărescu e mai mult prozator, Caius Dobrescu – mai mult eseist sau Liviu Ioan Stoiciu mai mult ziarist, este evident că Andrei Bodiu e, orice ar face, în primul rînd poet. Cea mai mare poantă făcută lui Andrei Bodiu (de către un critic) ar fi să-i judeci poezia prin prisma poeticii sale, cum a procedat el cu cei şase poeţi din Direcţia optzeci în poezia română (I) : Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureşan, Al. Muşina şi Liviu Ioan Stoiciu, dar nu-s eu criticul ăla. Deşi s-a lansat cu mare viteză (şi curaj) în critica literară, publicînd într-un singur an două cărţi foarte muncite – Mircea Cărtărescu (Braşov, Editura Aula , 2000, colecţia Canon ) şi Direcţia optzeci în poezia română (I) (Piteşti, Editura Paralela...