Două poeme de Mihail Vakulovski din Riduri

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

„2666” de Roberto Bolaño

Imagine
    În ultimii săi trei ani de viaţă celebrul scriitor chilian Roberto Bolaño (1953-2003) a lucrat la romanul „2666” şi pe patul de moarte a dat instrucţiuni ca acesta să fie publicat în cinci cărţi diferite, considerînd fiecare parte din „2666” un roman de sine stătător (urmaşii l-au editat într-un singur volum, iar la noi a fost publicat între şase coperte, la Editura Univers, în traducerea Eugeniei Alexe Munteanu). Tocmai am terminat prima parte şi da, „2666. Partea criticilor” e un roman care merita publicat într-o carte aparte. Roberto Bolaño îşi începe cartea brusc, direct şi abrupt, prin caracterizarea celor trei personaje principale, pe care le leagă admiraţia pentru cel mai mare scriitor german al sec. XX, Benno von Archilboldi, candidat permanent la Premiul Nobel pentru Literatură (scriitor inventat de Bolaño). După ce îl descoperă, soarta personajelor e ca şi pecetluită – devin cei mai mari fani ai scriitorului german, îl traduc – fiecare în limba lui, devin profe...
Citiți mai multe

Bunica

Imagine
  De ziua bunicii, cîteva fragmente și cu ea din „Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18 + despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice)”: „Eu merg, furios şi frustrat, tăiat cu foarfeca pînă la carne, la bunica, vorba lui Grişca Vieru: „Vine toamna de albiţă, plec şi eu din grădiniţă”. Bunica e cel mai bun om din lume. Îmi spune poveşti pe care nu le ştie nimeni altcineva şi de fiecare dată cînd mă duc la ei mai întîi îmi face cele mai gustoase gogoşi, pe care le mănînc cu dulceaţă de care vreau eu sau cu miere şi cu lapte sau compot. Nu, nu-i spun că m-a tăiat proasta aia de educatoare, că mă lasă, ca altădată, cu bunicu’ şi dispare o vreme. Iar bunicul nu ştie poveştile bunicii şi-mi povesteşte întîmplări cu bunicu-so cînd era el mic, despre tata cînd era mic – nici nu cred că tata a fost vreodată… mic. Şi că tata e un om foarte inteligent, deştept şi deosebit, dar seamănă cu bunicu-so – e un zăpăcit. Străbunicu-so era un om foarte bogat şi le-a făcut...
Citiți mai multe

De ziua lui Liviu Antonesei (LA MULŢI ANI!), am făcut o selecţie din poeziile sale:

Imagine
  Liviu Antonesei     Night-life   Iese noaptea ca un picior de femeie de sub cearşaful strălucitor.   Mîna mea o cuprinde şi ochii se întunecă miopi şi pustii.   Luna şi luceafărul de seară – doi sîni inegali – palpită pe bolta cerească.   O clipă – Moartea se îndepărtează. O clipă – Orion scapă Scorpiei ucigaşe. O clipă – prefer pe Matisse lui Van Gogh. O clipă – exist în tăcere.   Dar se apropie visul orgasmic şi dimineaţa – repetată explozie a lucidităţii! – îşi insinuează faldurile vagabonde între zidurile Oraşului.   Mai bine Moartea.     ***   Noaptea – pe străzile reci şi lucioase.   Dacă mă întîlneşti singur şi grăbit înseamnă că mă caută din nou ipocrita Doamnă şi încerc să-i amintesc căile pe fîşia de asfalt şi să deşir funia groasă de cînepă neagră, de rafie manileză, de…   Atunci – să nu mă opreşti.     Amintire di...
Citiți mai multe