Interviu cu Serj Tankian

 Interviul cu Serj Tankian, de ziua lui. Cartea care-l cuprinde se numeşte „Dialoguri metalice" de Carmina și Mihail Vakulovski şi a apărut la CDPL.

Foto: Carmina

„Îmi place mai mult să cînt în Europa decît în America de Nord, dar Europa de Est este locul meu preferat pentru a susţine concerte”, interviu cu Serj Tankian (vocalist System of a Down)
(traducere de Andra Atodiresei)

- Sînteţi în primul dvs. turneu solo, care se numeşte precum albumul – „Elect The Dead”. Cît de diferite sînt concertele dvs. de acum în comparaţie cu cele cu System of a Down?
- Cu „Elect the Dead” am mai fost un an şi jumătate sau doi ani în turneu, în 2007 şi 2008. Acest turneu, care este pentru următorul album, „Imperfect Harmonies”, este diferit faţă de turneul „Elect the Dead”, iar turneul „Elect the Dead” este foarte diferit de turneele System of a Down.
- Am ascultat „Elect The Dead” de nenumărate ori pentru armoniile lui perfecte, dar următorul dvs. album solo se numeşte „Imperfect Harmonies”. Cum şi de ce aţi ales acest titlu? Ce variante aţi mai avut?
- M-am gîndit că ar fi o afirmaţie cool, generală, care se aplică la multe lucruri. Avem armonii imperfecte între oameni, armonii imperfecte între umanitate şi natură, armonii imperfecte între naţiuni, armonii imperfecte între organizaţii multinaţionale. Este un concept interesant. Din punctul meu de vedere… sînt într-o armonie imperfectă cu muzica pentru că scriu muzică pentru piese complexe, pentru un ansamblu muzical, dar nu am studiat niciodată muzică, de exemplu. Din punctul meu de vedere, întotdeauna încercăm să facem armonia perfectă în viaţă, dar o atingem doar cînd murim.
- Sîntem încîntaţi să vă vedem diseară în concert la Artmania, orice veţi cînta. ...În acest turneu mai cîntaţi şi cîte o piesă Sistem of a Down sau doar de pe cele două albume solo?
- Nu, nu voi cînta piese Sistem of a Down, dar voi cînta piese şi de pe „Elect the Dead”, şi de pe următorul album, „Imperfect Harmonies”.
- „Elect The Dead” este puţin diferit de stilul Sistem of a Down, „Imperfect Harmonies” va fi foarte diferit de „Elect The Dead” (nu mai avem răbdare să-l ascultăm)?
- „Elect the Dead” a fost diferit de System of a Down pentru că a fost mai puţin metal şi puţin mai mult progressive şi puţin mai… nu ştiu cum să îi spun, dar a fost cu siguranţă diferit de ceea ce am făcut cu System of a Down. Actualul album este un mai mare salt înainte, pentru că este un stil muzical cu totul şi cu totul diferit din anumite puncte de vedere. Este rock – cred, dar este stratificat. Nu sînt doar 4 sau 5 instrumente care cîntă live, nu sînt doar instrumente rock, este o întreagă orchestră clasică, un sistem complet de beat-uri şi efecte electronice, instrumente de lumină, instrumente rock, solo-uri de jazz, este, de fapt, o fuziune de genuri diferite şi este cu mult mai brut şi melancolic faţă de ce am mai făcut pînă acum.
- Cînd consideraţi că o piesă e gata, e numai bună pentru albumul viitor?
- O piesă nu este gata pînă nu este gata, nu este gata pînă cînd nu o mixezi. Cred că atunci cînd cîntecul iese singur la iveală şi crezi că fiecare parte este atît de puternică cît de puternică poate fi ea, cînd versurile sînt atît de puternice cît de puternice pot fi ele, cînd muzica este definită şi expresivă, atunci este momentul să te opreşti. Dar întotdeauna te poţi întoarce şi să aduci îmbunătăţiri.
- Pentru dvs. ce e mai important la o piesă – muzica sau textul?
- Ambele sînt foarte importante. Din asta este făcut un cîntec, este o combinaţie între cele două. Cred că poezia este o metodă mai flexibilă de exprimare decît cîntecul, dar cîntecele sînt o formă de exprimare mai puternică, mai intuitivă. Atît muzica, cît şi versurile fac acest lucru, aşa că ambele sînt foarte importante.
- Ţineţi ca piesele dvs. să aibă neapărat un mesaj?
- Nu toate, nu. Unele sînt politice prin mesaj, altele sînt trăiri personale, altele sînt explorări dadaiste şi absurde, altele sînt amuzante… aşa că… toate sînt diferite.
- Cînd sînteţi pentru prima oară într-un oraş, vă interesează să vedeţi locurile sau vă concentraţi doar pe concert?
- Îmi place să văd oraşele. Din păcate, cînd eşti în turneu, din cauza programului nebun, nu ai timp liber să te plimbi, dar am venit la Sibiu… mai întîi am zburat către Bucureşti şi am venit cu maşina spre Sibiu şi am avut ocazia să vedem o parte din ţară, ceea ce a fost plăcut, am luat o cină gustoasă la Braşov şi ne-am plimbat prin oraş – un oraş foarte frumos – şi am avut ocazia să cunoaştem oameni, să punem întrebări, să ne uităm la feţele lor, să vedem cît de ospitalieri sînt, să gustăm mîncarea tradiţională românească. Să mergi în turneu este ca şi cum… ştii cum sînt locurile acelea în care intri şi au multe tipuri de vin… degustări de vinuri. Să mergi în turneu este un fel de degustare de vinuri culturale, pentru că nu primeşti suficient cît să înţelegi cu adevărat, dar primeşti suficient cît să îţi aduci aminte. Şi te gîndeşti: „Hmm, îmi place ciorba de acolo”.
- Unde v-a plăcut cel mai mult să cîntaţi şi de ce?
- Îmi place să susţin concerte în Europa de Est mai mult decît oriunde altundeva în lume. Personal, îmi place mai mult să cînt în Europa decît în America de Nord, dar Europa de Est este locul meu preferat pentru a susţine concerte. Este mai multă agitaţie, cred că există o cultură orientată către tineri, este mai multă artă, mai multă muzică, mai mult interes şi mai multă aventură decît în Europa de Vest, cred, şi – cu siguranţă – mai mult decît în State, dar nu am cîntat peste tot. Nu am fost, de exemplu, în America de Sud. Nu am fost în sud-estul Asiei, dar Australia şi Noua Zeelandă sînt de asemenea distractive.
- Ce muzică ascultaţi între concerte?
- Încerc să îmi feresc urechile de muzică între concerte, pentru că, după un concert, urechile mă dor, dar cînd sînt acasă sau într-un avion, am iPod-ul cu mii de cîntece, cu mii de albume. Ascult tot felul de muzică, poate fi rock, pop, jazz sau o melodie clasică, nu contează, atîta timp cît este o melodie bună.
- Ce formaţii care vă plăceau acum 10 ani vă mai plac şi acum?
- Sînt atîtea formaţii şi atîţia artişti pe care i-am ascultat cu plăcere de-a lungul anilor încît nu pot să dau nume… nu ar conta…
- Ce hobby-uri aveţi? Aveţi un scriitor preferat?
- Nu am un tip de îngheţată preferată, nu am un oraş preferat, nu am o persoană preferată, nu am o anumită preferinţă legat de nimic. Apreciez diversitatea tuturor lucrurilor. Îmi plac foarte multe tipuri de scriitori, îmi plac scriitorii pe teme politice, spirituale, de călătorii, îmi place poezia!…
(interviu făcut înaintea concertului de la Artmania, Sibiu, 15 august 2010)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

„2666” de Roberto Bolaño

Imagine
    În ultimii săi trei ani de viaţă celebrul scriitor chilian Roberto Bolaño (1953-2003) a lucrat la romanul „2666” şi pe patul de moarte a dat instrucţiuni ca acesta să fie publicat în cinci cărţi diferite, considerînd fiecare parte din „2666” un roman de sine stătător (urmaşii l-au editat într-un singur volum, iar la noi a fost publicat între şase coperte, la Editura Univers, în traducerea Eugeniei Alexe Munteanu). Tocmai am terminat prima parte şi da, „2666. Partea criticilor” e un roman care merita publicat într-o carte aparte. Roberto Bolaño îşi începe cartea brusc, direct şi abrupt, prin caracterizarea celor trei personaje principale, pe care le leagă admiraţia pentru cel mai mare scriitor german al sec. XX, Benno von Archilboldi, candidat permanent la Premiul Nobel pentru Literatură (scriitor inventat de Bolaño). După ce îl descoperă, soarta personajelor e ca şi pecetluită – devin cei mai mari fani ai scriitorului german, îl traduc – fiecare în limba lui, devin profe...
Citiți mai multe

Bunica

Imagine
  De ziua bunicii, cîteva fragmente și cu ea din „Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18 + despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice)”: „Eu merg, furios şi frustrat, tăiat cu foarfeca pînă la carne, la bunica, vorba lui Grişca Vieru: „Vine toamna de albiţă, plec şi eu din grădiniţă”. Bunica e cel mai bun om din lume. Îmi spune poveşti pe care nu le ştie nimeni altcineva şi de fiecare dată cînd mă duc la ei mai întîi îmi face cele mai gustoase gogoşi, pe care le mănînc cu dulceaţă de care vreau eu sau cu miere şi cu lapte sau compot. Nu, nu-i spun că m-a tăiat proasta aia de educatoare, că mă lasă, ca altădată, cu bunicu’ şi dispare o vreme. Iar bunicul nu ştie poveştile bunicii şi-mi povesteşte întîmplări cu bunicu-so cînd era el mic, despre tata cînd era mic – nici nu cred că tata a fost vreodată… mic. Şi că tata e un om foarte inteligent, deştept şi deosebit, dar seamănă cu bunicu-so – e un zăpăcit. Străbunicu-so era un om foarte bogat şi le-a făcut...
Citiți mai multe

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Citiți mai multe