Cine am fost (mărturii ale victimelor Holocaustului din România)

 


De Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului în România anunț apariția noii mele cărți, care e de interviuri cu supraviețuitorii Holocaustului. Se numește „Cine am fost (mărturii ale victimelor Holocaustului din România)” și a apărut la Editura Prut (redactor șef – Moni Stănilă). E a doua mea carte publicată la Chișinău, după volumul de debut – „Nemuritor în păpușoi”, apărut la Editura Arc.  

 

Despre carte, pe scurt:

„Cine am fost (mărturii ale victimelor Holocaustului din România)” de Mihail Vakulovski e un volum de interviuri cu supraviețuitorii Holocaustului din cel de-al Doilea Război Mondial, cînd naziștii germani au încercat exterminarea evreilor. Cartea e compusă din două părți, în prima parte sînt interviuri cu evreii români supraviețuitori ai lagărelor de exterminare din Est, din Transnistria, iar în partea a doua – interviuri cu evreii români din Ardealul de Nord, supraviețuitori ai lagărelor de exterminare din Vest, din Germania și teritoriile ocupate de naziști. Interviurile sînt realizate de scriitorul Mihail Vakulovski în perioada în care era fost cercetător științific la Institutul Român de Istorie Recentă din București (IRIR), cînd director era istoricul și scriitorul Marius Oprea. Așadar, volumul de față e complet, cuprinzînd atît lagărele Reichului, cît și ghetourile din Transnistria. O carte de istorie recentă cutremurătoare, dar absolut necesară pentru cunoașterea istoriei, altfel există riscul ca istoria să se repete, ceea ce ar fi incredibil și îngrozitor.

 

Dumitru Crudu, pe coperta a IV-a:

„Orice carte semnată de Mihail Vakulovski e un eveniment editorial. Volumul său de interviuri „Cine am fost. Mărturii ale victimelor Holocaustului din România” este primul de acest fel din Republica Moldova. S-ar putea ca despre unii dintre supraviețuitori nici să nu știm mai mult decât ceea ce aflăm din aceste interviuri copleșitoare. Ele însă le întregesc portretul și ne spun că dacă aceștia nu ar fi avut niște repere morale interioare ferme, nu ar fi putut supraviețui infernului Holocaustului. Au rezistat datorită acestor convingeri morale și unei frumuseți sufletești mai puternice decât disperarea pe care au trăit-o. Pentru a se întâlni cu cei care au trăit Holocaustul pe propria piele, autorul a străbătut țara în lung și în lat. S-a întâlnit cu fiecare dintre ei și a petrecut foarte multe ore împreună, câștigându-le încrederea. Se vede din interviuri că cei care au trecut prin această catastrofă umană apocaliptică i se confesează ca unui prieten vechi. Avertismentul cărții lui Mihail Vakulovski e că trebuie să știm ce a fost, pentru ca istoria să nu se repete”.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

„2666” de Roberto Bolaño

Imagine
    În ultimii săi trei ani de viaţă celebrul scriitor chilian Roberto Bolaño (1953-2003) a lucrat la romanul „2666” şi pe patul de moarte a dat instrucţiuni ca acesta să fie publicat în cinci cărţi diferite, considerînd fiecare parte din „2666” un roman de sine stătător (urmaşii l-au editat într-un singur volum, iar la noi a fost publicat între şase coperte, la Editura Univers, în traducerea Eugeniei Alexe Munteanu). Tocmai am terminat prima parte şi da, „2666. Partea criticilor” e un roman care merita publicat într-o carte aparte. Roberto Bolaño îşi începe cartea brusc, direct şi abrupt, prin caracterizarea celor trei personaje principale, pe care le leagă admiraţia pentru cel mai mare scriitor german al sec. XX, Benno von Archilboldi, candidat permanent la Premiul Nobel pentru Literatură (scriitor inventat de Bolaño). După ce îl descoperă, soarta personajelor e ca şi pecetluită – devin cei mai mari fani ai scriitorului german, îl traduc – fiecare în limba lui, devin profe...
Citiți mai multe

Bunica

Imagine
  De ziua bunicii, cîteva fragmente și cu ea din „Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18 + despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice)”: „Eu merg, furios şi frustrat, tăiat cu foarfeca pînă la carne, la bunica, vorba lui Grişca Vieru: „Vine toamna de albiţă, plec şi eu din grădiniţă”. Bunica e cel mai bun om din lume. Îmi spune poveşti pe care nu le ştie nimeni altcineva şi de fiecare dată cînd mă duc la ei mai întîi îmi face cele mai gustoase gogoşi, pe care le mănînc cu dulceaţă de care vreau eu sau cu miere şi cu lapte sau compot. Nu, nu-i spun că m-a tăiat proasta aia de educatoare, că mă lasă, ca altădată, cu bunicu’ şi dispare o vreme. Iar bunicul nu ştie poveştile bunicii şi-mi povesteşte întîmplări cu bunicu-so cînd era el mic, despre tata cînd era mic – nici nu cred că tata a fost vreodată… mic. Şi că tata e un om foarte inteligent, deştept şi deosebit, dar seamănă cu bunicu-so – e un zăpăcit. Străbunicu-so era un om foarte bogat şi le-a făcut...
Citiți mai multe

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu

Imagine
  4 ianuarie 2024, Lisabona             Dacă ieri ne-am jertfit ziua Sintrei, azi am fost pe urmele lui Pessoa din Lisabona lui natală, dar înainte de asta am citit , la cafea, din „Marinarul și alte ficțiuni” . Fernando Pessoa e unul din cei mai cunoscuţi poeţi ai secolului XX, dar portughezul a mai scris şi proză, eseuri şi dramaturgie. Spre bucuria cititorilor români, poetul şi traducătorul Dinu Flămând îngrijeşte la Editura Humanitas Fiction o serie de autor Fernando Pessoa, aşa că după ce a tradus şi publicat cîteva volume splendide de poezie şi proză, i-a venit rîndul şi dramaturgiei, adunată în antologia „Marinarul și alte ficțiuni”. Volumul cuprinde o prefaţă foarte consistentă a traducătorului, 13 drame statice, un text teoretic despre dramele statice şi cîteva fragmente de scenarii cinematografice. Precum mulţi alţi poeţi foarte buni, Fernando Pessoa e un teoretician desăvîrşit, care-şi scrie textele după un progra...
Citiți mai multe