Kașpirovskii din „Tovarăși de cameră”

 


Aflu întîmplător că azi a murit Anatolii Kașpirovskii, medic psihoterapeut rus de origine ucraineană, doctor în medicină, fost deputat în Duma de Stat a Rusiei, Maestru în Sport al URSS la atletică grea, hipnotizor și vindecător foarte controversat, extrem de popular în URSS. Am dat o căutare în romanul meu „Tovarăși de cameră. Student la Chișinău”, unde nu putea să lipsească personajul:

 

„Prima şi ultima vară studenţească au fost marcate & încadrate de Campionate Mondiale de Fotbal şi asta a fost o mare bucurie, mare noroc. În prima şi-n ultima sesiune, fizi zicea că el trăieşte de la un campionat mondial de fotbal la altul şi că trăieşte doar pentru fotbal. Iar cînd juca „Zimbru” săream gardul la Stadionul Republican, te uitai în părţi şi dacă nu erau poliţişti săreai, apoi ieşeai printre oameni şi intrai pe stadion, mai greu era cînd juca echipa naţională, dar nu imposibil. Şi la anul I şi la anul V ne-am uitat la televizorul color şi mare al căminului la CM. La anul I trebuia să ne luptăm pentru plăcerea noastră cu kaşpirovskienii, iar în anul V – cu serialistele. Kaşpirovskii era un fel de guru la TV, un magician-lecuitor care le vrăjea pe femei prin „sticlă” şi astea cădeau în extaz şi nici măcar nu simţeau cînd se trezeau de la televiziunea Rusiei la televiziunea României, de la Kaşpirovskii la meciul de fotbal. Aiureau în continuare, le luai de mînuţă şi le spuneai că viaţa-i frumoasă şi că neapărat o să-i vină prinţul, pe-un cal alb, „toliko oceni jdi”, nu vei avea niciodată cancer la ovare şi sîni, umblă în continuare cu curul gol, şi iarnă şi toamnă, totul va fi pizdos, cancer – ca-n cer, şi-i închideai uşa, o lăsai în partea cealaltă, pa-poka, padruga, începe meciul. Pînă la urmă am dus televizorul la noi în cameră, erau cîte două sau chiar trei meciuri pe zi, între meciuri jucam fotbal pe terenul de lîngă staţia de troleibuze. Şi fiindcă meciurile erau comentate pentru prima oară de români, la un moment dat fizi izbucneşte:

- M-o zaibit Henţ aista, Henţ, Henţ, numa’ el joacă!

            Comentatorii „ruşi”, Cotă Maharadze şi Ozerov, doi artişti, erau super comentatori, fiecare avea sute de întîmplări care făcuseră istorie, dar ne uitam, totuşi, la români. Ozerov la un meci a strigat „Goo-olll, – dar... n-a fost: – Pula – bara!”, a izbucnit şi după aceea a trebuit să se abţină un an de la comentariile sportive. Cotă, un georgian care vorbea rusa ca toţi georgienii – cu un accent inconfundabil, fiind întrebat ce scor e la Tbilisi, în comentariile alea colective, care se fac şi la Radio România Actualităţi, a zis că e egal – dva nuli (2-0) – cum să fie egal 2-0? – un zero e acolo şi un zero – acolo, i-a luminat Cotă. Nu-mi plăceau comentatorii români, dar... vorbeau româneşte, eram flămînzi de Patria lui Nichita, paradox, blea.

            La anul V ne uitam la campionat jos, în fosta cameră roşie, la fiecare meci de seară unu’ dintre noi aducea vin, comentam meciul împreună, iar cînd juca echipa favorită era linişte, transmiteam paharul fără să ne desprindem privirea de televizor. Înaintea meciului România – Suedia Anci a adus o căldare de vin, deşi nu era rîndul lui:

- Cine vrea să facă pariu cu mine? Eu zic că va cîştiga România cu 4 : 0, cine face rămăşag cu mine? Tu ce zici? Dar tu? Tu? Lisa, tu cine zici că va cîştiga?

- Nu ştiu, o să vedem la urmă, eu vreau să cîştige România, dar nu ştiu cine va învinge, să vedem...

            Brolin, Kenet Anderson – Prunea, vai de mine, g o l... Anci a sărit furios la soţia sa, Lisa, şi i-a tras o palmă peste faţă, cu cuvintele:

- Din cauzna ta!!

            Studenţie între două campionate mondiale de fotbal. Dacă ar fi fost în România n-aş fi putut visa, în mod normal, la aşa ceva fără să fi picat o dată anul, în 4 ani nu e posibil să-ţi încadrezi inima între două CM, în cei 4 ani de doctorat n-am avut cum să prind două campionate mondiale, în fine, în studenţia chişinăuiană am văzut două campionate mondiale cu echipa României, iar în timpul doctoratului bucureştean am văzut un singur campionat mondial, şi acela fără echipa României”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„2666” de Roberto Bolaño

Bunica

De ziua lui Pessoa, o zi în orașul unde Pessoa e zeu